Garantiile procesuale prin prisma Noului Cod de procedura civila raportat la Vechiul Cod de procedura civila – Despre incompatibilitatea magistratilor

25.jpg

Garantiile procesuale prin prisma Noului Cod de procedura civila raportat la Vechiul Cod de procedura civila

Dat fiind preocuparea constanta pe care Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei o are
fata de necesitatea existentei unor garantii suficiente pentru un proces echitabil si a
respectarii acestora de catre magistrati,
Totodata, fata de numeroasele semnale de alarma trase de justitibili si aparatorii acestora
cu privire la derapajele procesuale existente la nivelul instantelor de judecata,
AMJ deschide o dezbatere pe aceasta tema prin prisma institutiilor consacrate de Codul
de procedura civila, atat de Vechiul cat si de Noul Cod, institutii pe care propunem sa le
analizam in oglinda,
Urmand sa punem in discutie aspecte procedurale si de drept substantial cu privire la
care solutia adoptata de legiuitor este discutabila sau nu este de natura sa duca la
imbunatatirea actului de justitie.

 

 

INCOMPATIBILITATEA MAGISTRATILOR
Vechiul Cod de procedura civila (Titlul V al Cartii a I-a)
Cu privire la reglementarea incompatibilitatilor in Codul de procedura civila anterior in
vigoare, societatea civila, avocatii si justitiabilii si-au aratat deseori nemultumirea referitor
la modalitatea in care este aplicata sau interpretata aceasta institutie de catre magistrati,
observandu-se o tendinta generalizata de lipsire de eficienta a textelor de lege.
Acest lucru s-a realizat prin:
– Interpretarea normei, intr-un sens care sa o goleasca de continut.
– Lipsa respectarii obligativitatii abtinerii atunci cand exista un motiv de recuzare;
– Lipsa informatiei care sa permita justitiabililor si avocatilor sa observe daca exista
motive de incompatibilitate;
– Eludarea dispozitiilor privind repartizarea aleatorie in cazul solutionarii cererilor de
recuzare si abtinere;
– Lipsa unui sistem eficient de control si sanctionare pentru cazurile de incalcare ale
prevederilor legale privind incompatibilitatea;

La aceasta, s-au adaugat si lacunele legislative care nu prevedeau posibilitatea ca
justitiabilul sa refuze judecata facuta de un magistrat care nu ii garanta un proces
echitabil.

Interpretarea normei, intr-un sens care sa o goleasca de continut
Doua sunt situatiile de incompatibilitate care erau lasate fara eficienta ca urmare a unei
interpretari stricte sau excesive, fara suport legal.
Situatia in care judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca si cea in
care exista vrajmasie intre magistrat si una din parti.
Primul caz de incompatibilitate – antepronuntarea – a fost interpretat in sensul ca, daca
judecatorul si-a spus parerea intr-un alt dosar, sau printr-o incheiere premergatoare si nu
prin hotarare, nu exista antepronuntare, iar magistratul poate sa se mai pronunte o data,
neputand fi considerat incident cazul de la pct.7.
Al doilea caz de incompatibilitate – existenta unei vrajmasii intre parte si magistrat – a
fost interpretat in sensul ca trebuie sa exista vrajmasie atat din partea partii fata de
magistrat, cat si din partea magistratului fata de parte. Si cum, in lipsa abtinerii, nu se
poate proba existenta vrajmasiei din partea magistratului, partea neavand posibilitatea de
a-si sustine cererea de recuzare, iar magistratul avand un interes direct in a nu
recunoaste vrajmasia (aceasta fiind de altfel si ratiunea existentei institutiei
incompatibilitatii) pe acest rationament, orice cerere de recuzare fundamentata pe
existenta unei vrajmasii este respinsa de plano.
Tot o interpretare de natura sa goleasca de continut institutia recuzarii este si cea pe care
o regasim la mai multi magistrati in sensul ca formularea unei cereri de recuzare nu
impiedica judecatorul sa faca acte de procedura pe care le numesc de natura
“administrativa”, cum ar fi acordarea de termene, dispozitii date partilor in legatura cu
timbrajul, etc, ulterior momentului recuzarii.
Se poate observa o extindere a calificarii unor astfel de masuri procedurale ca fiind
administrative si ca neexistand nici un impediment ca un magistrat recuzat sa dispuna
intr-un dosar si dupa ce a fost recuzat. S-a justificat o astfel de interpretare ca fiind facuta
in intersul justitiei si pentru bunul mers al procesului, insa, in lipsa unui text de lege care
sa permita o astfel de interpretare si calificare a actelor facute de un magistrat si in
conditiile in care exista un text de lege care sa interzica magistratului recuzat sa faca orice
acte de procedura, este evident ca sunt incalcate dispoztiile Codului de procedura civila.

In acelasi sens este si crearea unui cadru de natura sa duca la imposibilitatea partii sa
uzeze institutia recuzarii, prin:
– Fixarea unui termen foarte scurt, uneori si de cateva minute, pentru judecarea cererii
de recuzare, termen in care partea trebuie sa motiveze cererea de recuzare, sa o
timbreze si sa depuna probe in sustinerea ei.
– Eliminerea etapei redactarii incheierii de sedinta in care s-a formulat cererea de
recuzare, ca si a celei de redactare a incheierii in care a fost solutionata cererea de
recuzare, astfel incat cel putin magistratul care judeca cererea de recuzare nu are nici
un element care sa ii permita solutionarea acesteia;
– Neaplicarea normei care permite audierea magistratului recuzat de cel care judeca
cererea de reuczare;
– Lipsa motivarii incheierii de respingere a cererii de recuzare sau a celei de admitere a
cererii de abtinere;
– Refuzul aplicarii normelor privind recuzarea si in ce priveste magistratul care judeca
cererea de recuzare, sub motivarea ca incheierea de admitere/respingere a cererii de
recuzare/abtinere nu poate fi considerata antepronuntare pentru o alta cerere de
recuzare/abtinere identica.

Iata deci cum, in ciuda existentei unei norme care sa incerce sa previna un conflict de
interese intre parte si magistrat sau a unei judecati anterioare cercetarii fondului,
institutia incompatibilitatii ramane o forma fara fond.
Lipsa informatiei care sa permita justitiabililor si avocatilor sa observe daca exista motive
de incompatibilitate
De cele mai multe ori, incompatibilitatea rezulta dintr-o situatie personala sau
profesionala a magistratului – apartenenta la un grup de interese, direct sau prin
intermediul rudelor sau sotului, parcurs profesional anterior (chiar nejuridic), raporturi
contractuale sau de alta natura cu una din parti.
O parte din aceste informatii se regasesc in dosarul profesional al magistratului si sunt
complet inaccesibile justitiabililor si avocatilor.
Date privind traseul profesional al magistratilor au devenit publice in 2012 prin
modificarea Regulamentului de catre Consiliul Superior al Magistraturii, insa aceasta
reglementare nu este respectata de majoritatea instantelor din Romania.
Se poate observa cresterea fenomenului de pastrare de catre magistrat a numelui de
dinainte de casatorie, sau divortul de convenienta, pentru eludarea dispozitiilor legale
privind incompatibilitatea.
Eludarea dispozitiilor privind repartizarea aleatorie in cazul solutionarii cererilor de
recuzare si abtinere
Regulamentul de organizare a instantelor prevede, ca exceptie de la regula repartizarii
aleatorii a cauzelor, ca cererea de recuzare sau abtinere nu va fi judecata de catre un
complet determinat informatic, ci de completul urmator celui recuzat/care s-a abtinut.
Acest lucru permite conducerii instantelor sa aranjeze completele “in cascada”, in functie
de afinitati, lucru care duce, in mod invariabil, la respingerea cererii de recuzare,
respectiv admiterea cererii de abtinere.
Lipsa unui sistem eficient de control si sanctionare pentru cazurile de incalcare ale
prevederilor legale privind incompatibilitatea
Toate aspectele aratate mai sus nu ar fi posibile daca sistemul de control si disciplina
organizat sub tutela Inspectiei Judiciare si a Ministerului Justitiei ar fi eficient, real si
transparent.
Ministerul Justitiei, dupa ce a redobandit competente in domeniul disciplinar, refuza sa
isi exercite prerogativele, iar Inspectia Judiciara, fiind formata din magistrati deveniti
prin rotatie inspectori, resping orice sesizare facuta de justitiabili sau avocati, in cadrul
unei proceduri netransparente.
Lipsa unui mecanism real de control al cazurilor de incompatibilitate care, in mare
masura, reies fie din dosarele profesionale ale magistratilor, fie din numeroasele sesizari
si practica judecatoreasca, duce la lipsa de eficienta a normelor legale privind
incompatibilitatile.
Noul Cod de procedura civila (Titlul II Capitolul I)
Noul Cod de procedura civila aduce garantii noi drepturilor fundamentale prin existenta
unor cauze de incompatibilitate extinse, dar si regreseaza prin suprimarea altor drepturi
procedurale sau prin lipsirea de eficienta a institutiilor noi introduse.

Astfel, pe langa vechile cazuri de incompatibilitate, au fost introduse situatii noi
– daca exista imprejurari care fac justificata temerea ca judecatorul are un interes in
judecarea cauzei
– Exista temeri care nasc intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea magistratului

Aceste cazuri au incercat sa alinieze Codul de procedura civila la cerintele CEDO si ale
jurisprundentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Din pacate, noile texte nu garanteaza si aplicarea lor din partea judecatorilor. Constanti
practicii anterioare vor respinge si cererile de recuzare formulate in baza noilor texte,
fiind aspecte subiective proprii partilor si care, pot fi inlaturate cu usurinta, intr-o
procedura consistorie si necontradictorie cum este cea a judecatei cererii de recuzare.

In acest sens, nu au fost introduse texte noi care sa permita partii care a formulat cererea
de recuzare sa o si probeze in conditii de contradictorialitate, nu s-a introdus
obligativitatea audierii magistratului recuzat, nu s-a prevazut obligativitatea repartizarii
aleatorii si in cazul acestor cereri….
Regrese in reglementarea Noului Cod de procedura civila
Daca in procedura anterioara, magistratul recuzat nu putea sa faca nici un act de
procedura pana la solutionarea cerereii de recuzare, care echivala cu indepartarea
suspiciunii care planeaza asupra sa, in noua reglementare recuzarea nu mai intrerupe
cursul judecatii.
Gandita ca un instrument procedural de blocare a cererilor abuzive, risca sa duca la o
grava incalcare a drepturilor fundamentale ale partilor, prin posibilitatea desfasurarii
celei mai importante faze procesuale – administrarea probelor – in fata unui magistrat
recuzat.

Eroarea legiuitorului a decurs din lipsa de intelegere reala a situatiei din instantele de
judecata si a implicatiilor psihologice ale unei cereri de recuzare in ce priveste actorii
procesului – parti si magistrat.
Se creeaza astfel un mediu procesual ostil, in care este dificil ca litigiul sa se desfasoare
cu respectarea tuturor garantiilor de care ar trebui sa beneficieze partile si pe care le-a
avut in vedere legiuitorul cel putin atunci cand a introdus noile situatii de
incompatibilitate mentionate mai sus.

Practica Judecatoreasca:  Document 1, Document 2, Document 3, Document 4, Document 5, Document 6, Document 7, Document 8,  Document 9

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *