UN TEXT DE LEGE CAZUT IN DESUETUDINE: RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE STATULUI

26.jpg

Guvernul a anuntat rezilierea contractului cu Bechtel si a declarat ca urmeaza sa
plateasca societatii o suma de 37 milioane Euro. Actele incheiate nefiind publice (cu toate
ca ar trebui, fiind sume platite de la bugetul Statului), nu este clar pentru ce este platita
aceasta suma – cu titlu de penalitati, despagubiri, plati restante, etc.
Dincolo de discutia privind oportunitatea unei astfel de rezilieri, se pun mai multe intrebari
interesante din punct de vedere juridic:
– De ce se incheie contracte de catre Statul Roman care nu contin clauze de protectie
pentru acesta pentru situatii similare (plecam de la premisa ca rezilierile sunt rezultatul
unor neexecutari culpabile a contractelor din partea cocontractantilor);
– De ce Statul Roman nu se intoarce impotriva functionarilor vinovati de disfunctionalitatile
care cauzeaza plata unor astfel de despagubiri.
Toate institutiile Statului, au un departament juridic. Atunci cand se incheie un contract mai
important sunt asistate de avocati. De ce atunci sunt incheiate de catre Stat contracte atat
de proaste incat sa lase posibilitatea cocontractantului sa nu isi execute obligatiile, ba
chiar, la rezilierea contractului, sa fie si despagubit?
Exista clauze penale care permit partilor sa prevada penalitati pentru neexecutarea
contractului in conditiile si la termenele stipulate.
Care este motivul pentru care, la rezilierea contractul cu Bechtel, nu numai ca aceasta nu
a fost obligata la plata de daune, dar a fost ea insasi despagubita?
Trei posibilitati sunt: (1) contractul nu a prevazut nici o sanctiune pentru neexecutarea
corecta de catre prestator, (2) contractul a fost executat corect, iar motivul rezilierii nu este
imputabila Bechtel sau (3) contractul a fost incheiat in conditii defavorabile din punct de
vedere financiar pentru Statul Roman.
In toate situatiile, exista o culpa din partea celor care au incheiat si urmarit executarea
contractului pentru Statul Roman.
Nici acum, nici in alte situatii similare, Statul Roman nu s-a intors impotriva functionarilor
care, fie au incheiat contractul intr-un mod prejudiciabil pentru Stat, fie nu au urmarit
executarea contractului astfel incat sa se previna situatia la care s-a ajuns acum, fie nu au
executat partea de obligatii din partea Statului, ceea ce a permis Bechtel sau altora sa
invoce culpa Statului in executarea contractelor.
Sunt nenumarate astfel de situatii, unele cunoscute, altele necunoscute societatii civile.
In nici una din acestea Statul Roman nu s-a indreptat impotriva functionarilor/persoanelor
care au determinat prin neglijenta sau intentionat aceasta situatie.
Cei care au incheiat contractul intr-o modalitate care dezavantajeaza Statul, care nu au
urmarit contractul si nu au luat masuri din timp fie pentru rezilierea, fie pentru respectarea
acestuia, care nu au facut demersuri pentru recuperarea prejudiciilor suferite de Statul
Roman prin intarzieri sau lucrari neconforme…
Sa nu uitam ca toate aceste contracte se incheie in urma unor licitatii si a acceptarii unor
caiete de sarcini in care sunt prevazute inclusiv contractele ce urmeaza a fi incheiate.
Deci, in mod uzual, contractele de o anumita valoare sunt contracte de adeziune, care nu
permit inserarea unor alte clauze de catre firma castigatoare.
Deci, daca aceste contracte sunt defavorabile pentru Statul Roman, se poate banui, cel
putin, ca au ele au fost incheiate in acesta forma cu complicitatea functionarilor care ar fi
trebuit sa protejeze Statul si institutia.
Aceasta situatie nu este valabila doar pentru CNADNR, adica pentru drumuri si autostrazi,
ci pentru mult mai multe contracte incheiate de Stat, cele privind drumurile fiind cele mai
vizibile pentru public.
Recent in mass media a fost lansata o discutie legata de noul act normativ privind casele
nationalizate, iar un aspect cu privire la care s-a trecut relativ usor a fost cel legat de
supraimpozitarea vanzarii drepturilor litigioase.
Toata lumea a fost de acord ca vanzarea drepturilor litigioase in acest domeniu este un
lucru imoral si care a dus la actiuni speculative si la imbogatirea unor persoane care, in
coniventa cu functionari din cadrul primariilor, conditionau expres sau tacit emiterea
deciziei de restituire sau despagubire de cedarea drepturilor proprietarilor deposedati
abuziv la restituire/despagubire.
Nimeni insa nu a continuat discutia pe linia logica a acestui subiect: aceasta operatiune
putea sa fie realizata (sa nu uitam ca metoda este generalizata la nivel national) doar cu
implicarea functionarilor de la primarii, respectiv de la Autoritatea Nationala pentru
Restituirea Proprietatilor.
S-a ajuns acum la concluzia ca a existat un adevarat trafic de drepturi litigioase insa nici
un procuror nu a incercat sa afle care erau functionarii din interiorul institutiilor care au
permis sa se creeze o astfel de piata, asa cum nici Guvernul, nici cel trecut, si nici cel
actual, recunoscand aceasta situatie la nivel declarativ, nu au formulat vreo plangere
penala, macar in rem.
O situatie similara este in cazul Costanda, foarte mediatizat si fara precedent ca valoare si
anvergura in Romania.
Practic, in cadrul mai multor proceduri judiciare, instantele au acordat despagubiri de sute
de milioane de euro acestei persoane constatand culpa Consiliului General al Mun.
Bucuresti de a emite sau executa anumite acte administrative.
Insa Primaria Mun. Bucuresti nu a inteles sa se intoarca impotriva consilierilor care au
votat sau au omis sa voteze deciziile care au dus la angajarea raspunderii sale in calitate
de prepus pentru consilieri.
La fel in cazul nenumaratelor decizii CEDO prin care Statul Roman a fost obligat sa
plateasca milioane de euro pentru incalcarea dispozitiilor Conventiei prin hotarari
judecatoresti, prin modalitatea de instrumentare si judecare a unor dosare penale, fie prin
incalcarea unor drepturi fundamentale in fata instantelor de judecata. Nici un moment
Statul nu s-a indreptat impotriva magistratilor care au determinat astfel de decizii, cu toate
ca, mai ales in aceasta situatie, judecatorii si procurorii sunt primii care ar trebui sa
cunoasca si sa aplice prevederile Conventiei despre care se spune in Constitutie ca
preavaleaza asupra dreptului intern. Valul de recursuri in interesul legii pronuntate la
initiativa lui Ion Iliescu, dosarele Revolutiei si ale Minieriadelor, dosarele privind casele
natinoalizate, etc, toate au fost rezultatul unor greseli judiciare pentru care au platit
cetatenii, si nu cei responsabili.
In aceste conditii, credem ca societatea civila ar trebui sa aiba o pozitie mai transanta si
mai activa, pentru educarea guvernantilor si refuzul acceptarii in pasivitate a
disfunctionalitatilor statului de drept prin trecerea sub tacere a unor fenomene care ar
putea fi asimilate coruptiei.

1
_______________________________________________________________________
1 “Am decis sa facem ordine in contractele de autostrazi si cladiri si altceva. Am reziliat contracte pentru a
restabili ordinea-nu vom accepta lucrari supraevaluate, supradimensionate doar pt ca sunt constructorul x
sau y”, a declarat Boc.
El spune ca masurile recente de reziliere, aluzie la cea al contractului cu firma franceza Colas pentru un
segment din Autostrada Soarelui, a fost un semnal de alarma pentru firmele de constructii. (aprilie 2011)
“Cei de la Bechtel au acceptat ideea incetarii contractului, pana in 30 aprilie incercam sa ajungem la o
concluzie privind despagubirile pe care le-ar datora statul roman. Nu pot sa spun cat sunt acestea, nu vreau
sa anticipez. Solutia, fie ca va fi convergenta sau divergenta, va fi supusa aprobarii Guvernului si Guvernul
va avea cuvantul final. Daca despagubirile se vor situa in limite normale, atunci vom avea un acord, daca
nu, vom merge la arbitraj, dar oricum contractul va inceta”, a spus Sova (mai 2013)
“Contractul asta este foarte prost pentru statul roman si foarte bun pentru Bechtel”, a declarat Berceanu,
marti, la Antena 3.
Ministrul sustine ca ceea ce are Romania cu Bechtel nu se poate numi “contract” pentru ca asta ar
presupune un acord care sa ofere drepturi si libertati egale pentru toate partile implicate, or in situatia data
statul roman are de indeplinit conditii, iar producatorul american are libertati.
Desi critica contractul cu Bechtel, Berceanu sustine ca Romania ar avea si mai mult de pierdut daca il
reziliaza din cauza clauzelor incluse de compania americana in document.
“Rezilierea este o varianta foarte proasta pentru ca cei de la Bechtel si-au luat toate masurile. Daca
reziliem, doi ani de zile nu mai avem voie sa facem nimic, vor sa ne plimbe la Londra, cu toti avocatii lor.
Am intrebat si eu pe toata lumea si mi s-a spus ca e foarte complicat”, potrivit lui Radu Berceanu”
Ministrul a povestit ca oficialii romani au negociat cu Bechtel pe baza unei variante de contract in limba
engleza, “iar in zece zile nu ai timp nici sa traduci, dar sa-l citesti”. (mai 2009)
“Pe ordinea de zi a întâlnirii de la Timişoara a premierului Călin Popescu Tăriceanu cu autorităţile a fost
pusă în discuţie şi situaţia lucrărilor la şoseaua de centură a municipiului de pe Bega şi a lucrărilor de pe
tronsonul Timişoara-Lugoj, transmite corespondentul Amos News. Amândouă proiectele au fost câştigate
de firma grecească “Efklidis AEG” şi se află în întârzieri majore. La şoseaua de centură, din partea de nordest
a oraşului, s-a realizat doar 35% din proiect şi întârzirea este de peste un an, iar la tronsonul Timişoara-
Lugoj lucrarea este avansată doar până la 36%. “Voi emite o notă rapidă pentru ca Ministerul
Transporturilor să ia măsurile care se impun. Am în vedere chiar rezilierea contractului cu această firmă.
Unul din obiectivele acestui Guvern este realizarea infrastructurii, aşa că nu vom face nici un fel de
concesii. Asemenea firme, care nu îşi onorează angajamentele, nu au ce să caute în România şi voi face în
aşa fel încât să nu mai poată participa nici la licitaţii” (mai 2006)
“CNADNR a reziliat două contracte cu omul de afaceri Nelu Iordache. Este vorba despre un contract
încheiat în vederea lucrărilor la şoseaua de centură a oraşului Caracal şi un alt contract la DN5.
Motivul este întârzierea lucrărilor, a declarat Mircea Pop, directorul CNADNR, la Money TV. Lucrările
afectate de aceste rezilieri vor fi scoase la licitaţie, a dat asigurări Pop.
Contractul de modernizare a DN5, pe o distanţă de 11,6 kilometri, a fost semnat în martie 2011, iar cel deal
doilea a fost încheiat la finele lunii ianuarie a anului trecut.
“Decizia de transmitere a înştiinţărilor de reziliere a fost luată ca urmare a neîndeplinirii

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *