DESPRE GARANTIILE PROCESULUI CIVIL. REPARTIZAREA ALEATORIE

28.jpg

Repartizarea aleatorie a fost gandita ca o garantie pentru un proces echitabil raportat la
componenta completului de judecata.
Daca am fi trait intr-o societate corecta, in care magistratii sunt mai presus de orice
banuiala, probabil ca o astfel de problema nici nu s-ar fi pus.
Din pacate, societatea romaneasca, cu avatarurile sale din epoca comunista, are o
experienta prea trista cu Justitia, varful de lance al regimului comunist, cu judecatori care
pronuntau sentinte de condamnare la moarte sau la munca silnica pe viata pentru
disidenti politici, cu epurarea intregului sistemul judiciar prin excluderea atat din
sistemul de invatamant, cat si din profesiile juridice a tuturor celor care nu aveau
“origine sanatoasa” sau manifestau obstinatii intelectuale.
O astfel de istorie nu este de natura sa nasca incredere in Justitie, iar implicarea din ce in
ce mai vizibila a serviciilor secrete la toate nivelurile sale, ca si reticenta desprinderii de
vechiul sistem si de vechile metehne, au dus la conditionarea integrarii Romaniei in
Uniunea Europeanea de acceptarea unui mecanism de cooperare si verificare (MCV) care
sa permita institutiilor europene sa creioneze un nou sistem juridic, compatibil cu
principiile Statului de drept si cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor
Omului.
Noi institutii au fost create sau reinventate dupa reguli noi, insa, progresiv, ele au fost
deturnate de la scopul pentru care au fost infiintate, fie de guvernanti, prin elaborarea de
acte normative care sa se muleze intereselor de moment ale clasei politice sau gruparilor
transpartinice, fie de catre magistrati prin interpretarea subiective a procedurilor si
institutiilor.
Printre acestea si repartizarea aleatorie.
Ridicata la rang de principiu in Legea organizarii judiciare 304/2004, a fost implementata
printr-un program informatic (Ecris) care ar fi trebuit sa automatizeze orice repartizare si
sa excluda astfel factorul uman, dar care, in realitate, a fost conceput ca un sistem semiautomatizat,
repartizarea facuta de computer putand fi ocolita de catre personalul auxiliar
prin modalitatea de completare a unor campuri realizandu-se astfel determinarea
completului ce judeca dosarul.
Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti a permis, de asemenea
conducerii instantelor sa intervina ulterior repartizarii initiale si, sub diferite pretexte
administrative, sa rerepartizeze dosarele in cadrul unor proceduri total netransparente
justitiabililor.
Pentru lamurirea motivelor care au dus la implicarea conducerii instantelor in procesul
de repartizare a cauzelor am formulat intrebari Tribunalului Bucuresti, Curtii de Apel
Bucuresti si Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii de Apel Brasov (pozitiile exprimate
fiind atasate), insa raspunsurile au fost extrem de opace, discutiile administrative ale
instantelor fiind clasificate ca nefiind de interes public sau necircumscriindu-se legii
544/2001 privind accesul la informatiile publice. Tribunalul Bucuresti, prin Presedinte,
doamna Laura Andrei, a aratat ca procesele verbale ale sendintelor consiliilor de
conducere privind “aspecte ale vietii organizatiei” care nu privesc opinia publica.
In acest context, suspiciunile justitiabililor privind independenta si impartialitatea
magistratilor, intemeiate si pe refuzul Inspectiei Judiciare de a cerceta in mod real
abuzurile sau disfunctionalitatile reclamate, ar fi trebuit sa determine Consiliul Superior
al Magistraturii sa isi realizeze misiunea si sa reformeze sistemul judiciar, prin intarirea
garantiilor procedurale si crearea unui sistem eficient de control si angajare a
raspunderii magistratilor.
Din pacate, Consiliul Superior al Magistraturii, indepartandu-se de la misiunea pentru
care a fost creat, functionand ca un organism sindical, a elaborat norme care au dus la
protectia unui sistem defect, lipsit de mecanisme de reglare si corectie.
Astfel, art.98 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor de judecata a prevazut
ca cererea de recuzare sa fie judecata de completul imediat urmator, ceea ce a permis
conducerilor instantelor sa aranjeze completele in cascada, dupa afinitati si interese.
Art.96 ind.2 din Regulament introdus de CSM in 2011 ca urmare a propunerii Directiei
Legislatie, Documentare si Contencios “referitor la modificarile Regulamentului de
ordine interioara al instantelor judecatoresti pentru inlaturarea practicilor de eludare a
repartizarii aleatorii prin cereri repetitive” a prevazut ca “Dacă se constată că pe rolul
instanţei există sau au existat cel puţin două cereri pendinte în acelaşi timp, formulate de aceeaşi
parte, având acelaşi obiect principal şi aceeaşi cauză, toate cererile aflate pe rol la momentul
constatării vor fi judecate de către primul complet învestit, chiar dacă partea a renunţat la
judecarea cererii aflate pe rolul acestui complet sau cererea a fost anulată ca netimbrată ori ca
nesemnată”.
Avand in vedere refuzul CSM de a ne comunica nota Directiei Legislatie care a dus la
adoptarea acestei prevederi, sub pretextul ca nu ar fi informatie publica, nu putem sa
stim ce a dus la concluzia ca depunerea mai multor cereri de catre justitiabili s-ar face
pentru a eluda sistemul ecris, insa,
Ce este de remarcat este ca CSM face un proces de intentie justitiabililor tocmai cu
privire la disfunctionalitatile sistemului judiciar, pe care chiar acestia le-au reclamat si cu
privire la care Consiliul nu a luat pana acum nici o masura (cu exceptia recentului
control dispus la Tribunalul Bucuresti, control despre care nu s-a mai auzit nimic si care
o sa se finalizeze cu o dezincriminare generala).
CSM nu s-a grabit sa ia masuri pentru transparentizarea procesului de repartizare, a
procesului decizional privind formarea si planificarea completelor de judecata, ci a
considerat oportun sa completeze “dispozitiile lacunare” ale Codului de procedura civila
privind litispendenta, chiar cu incalcarea principiului repartizarii aleatorii prevazute de
legea 303/2004.
Daca fenomenul amintit de Directia Legislatie de la CSM este adevarat, doua probleme
trebuiau a fi solutionate: (1) care este motivul pentru care un justitiabil ar dori ca dosarul
sau sa nu fie judecat de catre anumiti magistrati si (2) de ce este privita cu suspiciune
dorinta justitiabiliul de a nu fi judecat dosarul de catre anumiti magistrati?
Daca toti magistratii sunt corecti, inseamna ca solutia va fi una corecta, indiferent de
judecatorul care o va da.
Daca nu toti magistratii sunt corecti, atunci aceasta suspiciune de coruptie pe care o
exhiba CSM prin modificarea Regulamentului, nu ar trebui sa fie deferita organelor de
cercetare penala competente pe fapte de coruptie?
Departe de a acuza justitiabilii, masura luata de CSM prin art.96 ind.2 din Regulament
nu face decat sa intareasca opinia generalizat privind existenta fenomenului de coruptie
la nivelul instantelor de judecata.
Strict juridic, articolul 96 ind.2 din Regulament este si nelegal deoarece incalca in mod
flagrant dispozitiile legii 304/2004 si ale art.164 CPC.
Potrivit dreptului aplicabil, singura exceptie a schimbarii completului de judecata este
aceea in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive obiective. Legea nr.
304/2004 prin art.139 alin.1 lit.b) da in competenta CSM doar fixarea unor criterii pentru
asigurarea repartizarii aleatorii, dar nicidecum violarea acestui principiu prevazut de o
lege organica si protejat prin art.6 din Conventie. Mai mult, acelasi alineat apara si
principiul continuitatii, nu al deposedarii de dosar, pe cale administrativa a
judecatorului. Pe de alta parte, Codul de Procedura Civila, de asemenea lege organica,
reglementeaza situatiile la care se refera dispozitiile art.96 ind.2, astfel incat
Regulamentul, norma inferioara, adauga la lege.
“ Urmare cererii dumneavoastră transmisă prin e-mail Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la
data de 15 mai 2013, prin care solicitaţi a vi se comunica o copie a Hotărârii Colegiului de
Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.9/18.04.2013 precum si motivele,
cauzele şi documentele care au stat la baza emiterii hotărârii expunem următoarele:
Aşa v-a fost comunicat la data de 13 mai 2013, ne aflăm în imposibilitatea de a vă
pune la dispoziţie Hotărârea nr.9/18.04.2013, în integralitatea sa, întrucât aceasta conţine
şi alte dispoziţii de ordin administrativ în legătură cu activitatea internă a instanţei.
Precizăm că, hotărârile Colegiului de Conducere nu se motivează, iar actele şi
documentele care stau la baza adoptării hotărârilor reprezintă acte interne ale Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, care nu pot fi puse la dispoziţia petenţilor.
Cu consideraţie,
Magistrat asistent
Viorel Ciobanu

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Biroul de Informare si Relatii Publice
Str. Batistei nr.25 Sector 2 Bucuresti
Tel./Fax: 021-313.76.55
Centrala: 021-310.39.08, 021-310.39.09, 021-310.39.12, int.126
e-mail: relatii.publice@scj.ro, www.scj.ro

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *