CAMPANIE DE DEZINFORMARE: CSM SI ACTIUNEA IN REGRES IMPOTRIVA MAGISTRATILOR CAMPANIE DE DEZINFORMARE: CSM SI ACTIUNEA IN REGRES IMPOTRIVA MAGISTRATILOR

6.jpg

Recent, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat sa fie invitat, prin reprezentanti, la sedintele Comisiei comune a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei si de a reveni asupra obligatiei statului de a exercita in mod obligatoriu actiunea in regres impotriva magistratilor.Ne-am fi asteptat, fata de recentele evolutii din profesia de judecatori si avizele date in vederea arestarii unor magistrati date de CSM, ca acesta sa fie un sustinator a intaririi conditiilor atragerii raspunderii patrimoniale a magistratilor.

Asa cum aratam in precedent[1], Statul nu s-a indreptat pana la acest moment impotriva functionarilor pentru greselile facute de acestia si care au atras prejudicii pentru buget, in aceasta situatie fiind si multiplele condamnari la CEDO pe care Romania le-a suferit din cauza hotararilor judecatoresti date cu incalcarea Conventiei.

Pozitia CSM, ca si discutiile din ultimul timp pe marginea acestui text propus spre a fi introdus in Constitutie, lasa impresia ca pana acum o astfel de raspundere nu exista. Este o falsa impresie. Si in prezent legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor este prevazuta institutia raspunderii acestora.[2]

Textul actual din Constitutie este urmatorul:

“Art.52 (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

In Comisia pentru revizuirea Constitutiei s-au propus urmatorele modificari:

(1) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Statul stabileşte, prin lege, răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi calea de regres pentru recuperarea prejudiciului produs prin erorile judiciare.” (propunere PNL)

(2) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii organice și nu înlătură răspunderea magistraților pentru erorile judiciare săvârșite.”(propunere PP-DD)

(3) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională.” (propunere UDMR)

(4) propunerea Forumului Constitutional are mai multe versiuni:

Versiunea 1

“Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională”.

Versiunea 2

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire echitabila, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii”

Versiunea 3

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare implică răspunderea magistraţilor care au comis erorile judiciare. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii.”

Daca se compara textul actual cu cele propuse pentru a fi introduse in Constitutie, se poate observa ca nu exista o vreo diferenta.

Insa, nu ne putem impiedica sa intrebam care este nemultumirea CSM in legatura cu prevederea obligativitatii actiunii in regres impotriva magistratului vinovat de o eroare judiciara prin care au fost propuse pagube.

In primul rand, actiunea in regres era prevazuta si pana acum. Atat in Constitutie, cat si in legea 303/2004 si in Codul civil. Nu se prevedea, intr-adevar ca ar fi obligatoriu un astfel de demers insa, intr-o lume normala, acest lucru nici nu ar fi fost necesar, avand in vedere ca eroarea judiciara atragea un prejudiciu in bugetul de Stat, prejudiciu care nu este nici normal si nici legal sa fie suportat de contribuabil.

Premisa este existenta unei greseli judiciare, cu alte cuvinte o greseala in activitatea jurisdictionala care a dus la pronuntarea unei hotarari strambe. Aceasta greseala a antrenat un prejudiciu, material sau moral pentru un justitiabil, iar acest prejudiciu trebuie sa fie reparat.

De cine? De Stat, se spune in Constitutie si in legea 303/2004. De ce de Stat? Pentru ca Statul este solvabil, pentru ca se incearca a se usura demersul de dezdaunare promovat de cel prejudiciat prin eroarea judiciara, pentru ca eroarea judiciara deja a fost constatata si nu mai trebuie demonstrata. Deci este o norma in sprijinul si in beneficiul justitiabilului. Pentru ca magistratul vinovat, la momentul la care s-a constatat eroarea judiciara poate sa nu mai existe sau sa nu fie solvabil, si pana la urma, magistratul a fost investit cu autoritatea de a imparti justitie de catre Stat, astflel incat Statul este responsabil pentru faptele magistratului, asa cum este si comitentul responsabil pentru fapta prepusului.

Tocmai pentru a nu exista vreo discutie privind un posibil raport de prepusenie intre Stat si magistrati, a fost inserata prin texte speciale si exprese raspunderea Statului pentru faptele magistratilor.

Cu toate acestea, textele de lege existente, ca de altfel si cele propuse au limitat actiunea de regres a Statului impotriva magistratului doar pentru situatiile in care eroarea judiciara este rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Aceasta circumstantiere a urmarit ineficacitatea normei, deoarece, atat grava neglijenta, cat si reaua credinta sunt notiuni subiective, imposibil de demonstrat, iar cum calificarea se face de catre Inspectia Judiciara, si luand in considerare activitatea acesteia de pana la acest moment ca si componenta sa, este evident ca niciodata nu se demonstreaza ca eroarea judiciara a fost rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Deci, nu existe nici o diferenta de substanta intre textul existent in Constitutie si cel propus in Comisie.

Atunci, care este motivul nemultumirii CSM?

O posibila prevedere expresa a obligativitatii actiunii in regres ar putea sa cauzeze un disconfort in sensul ca, daca pana acum Statul nu a exercitat niciodata o actiune in regres impotriva vreunui magistrat, acum, cineva de la Ministerul de Finante, ar trebui sa simuleze, macar formal, ca solicita ca despagubirea sa fie restituita Statului de catre magistrat.

Si bineinteles ca Inspectia Judiciara va constata ca eroarea judiciara nu este rezultatul nici a unei grave neglijente si nici a unei rele credinte, iar ulterior, magistratul care o sa judece actiunea in regres, nu o sa constate indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii colegului sau, deoarece, nu este asa, si el s-ar putea afla pe viitor, in aceeasi situatie.

Oricum, discutia nu are sens deoarece legea care pune in aplicare dispozitia constitutionala – legea 304/2004 – a prevazut ca exista un termen de prescriptie de un an pentru actiunea in regres, termen care curge de la data savarsirii erorii judiciare, in timp ce actiunea in regres poate sa fie exercitata doar dupa ce exista o hotarare irevocabila prin care sa se constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea-credinta sau grava neglijenta.

Cu alte cuvinte: se savarseste eroarea judiciara, Statul plateste despagubirea, Statul solicita inspectiei judiciare sa constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea credinta sau din grava neglijenta, se trimite dosarul in instanta, instanta constata prin hotarare irevocabila ca, intr-adevar s-a savarsit eroarea din rea-credinta sau grava neglijenta, dupa care Statul se indreapta impotriva magistratului prin pornirea unui proces distinct. Acest proces insa nu poate fi initiat mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei, iar procesul nu poate fi initiat decat dupa ce a ramas irevocabila hotararea prin care a fost constatata grava neglijenta sau reaua credinta….Luand in calcul ca un proces dureaza in Romania in medie 3 ani, este evident ca toata legislatia privind raspunderea magistratului pentru erorile judiciare este o gluma.

Ne intrebam care este adevaratul motiv pentru care Consiliul Superior al Magistraturii isi manifesta indignarea fata de o propunere inexistenta de modificare a Constitutiei, care, si daca ar exista, nu ar aduce nimic nou si nici nu ar avea nici un efect real.

Si ca de obicei, pentru a da impresia ca este un lucru serios, se invoca si o comisie internationala….

 


[1] “Un text de lege cazut in desuetudine: Raspunderea functionarilor pentru prejudiciile cauzate Statului”

[2] TITLUL IV

Răspunderea judecătorilor şi procurorilor

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 94. – Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.

Art. 95. – (1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.

Art. 96. – (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.

(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.

(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.

(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.

Art. 97. – (1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.

 

Titlul II – art.15-60. tabel revizuire CONSTIT.amend.centralizate 29 mai 2013

 

Recent, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat sa fie invitat, prin reprezentanti, la sedintele Comisiei comune a Camerei Deputatilor si a Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei si de a reveni asupra obligatiei statului de a exercita in mod obligatoriu actiunea in regres impotriva magistratilor.Ne-am fi asteptat, fata de recentele evolutii din profesia de judecatori si avizele date in vederea arestarii unor magistrati date de CSM, ca acesta sa fie un sustinator a intaririi conditiilor atragerii raspunderii patrimoniale a magistratilor.

Asa cum aratam in precedent[1], Statul nu s-a indreptat pana la acest moment impotriva functionarilor pentru greselile facute de acestia si care au atras prejudicii pentru buget, in aceasta situatie fiind si multiplele condamnari la CEDO pe care Romania le-a suferit din cauza hotararilor judecatoresti date cu incalcarea Conventiei.

Pozitia CSM, ca si discutiile din ultimul timp pe marginea acestui text propus spre a fi introdus in Constitutie, lasa impresia ca pana acum o astfel de raspundere nu exista. Este o falsa impresie. Si in prezent legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor este prevazuta institutia raspunderii acestora.[2]

Textul actual din Constitutie este urmatorul:

“Art.52 (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

In Comisia pentru revizuirea Constitutiei s-au propus urmatorele modificari:

(1) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Statul stabileşte, prin lege, răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi calea de regres pentru recuperarea prejudiciului produs prin erorile judiciare.” (propunere PNL)

(2) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii organice și nu înlătură răspunderea magistraților pentru erorile judiciare săvârșite.”(propunere PP-DD)

(3) “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională.” (propunere UDMR)

(4)  propunerea Forumului Constitutional are mai multe versiuni:

Versiunea 1

“Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor, pentru erorile judiciare săvârşite cu rea credinţă sau prin gravă neglijenţă, respectiv prin gravă incompetenţă profesională”.

Versiunea 2

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire echitabila, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii”

Versiunea 3

“Prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi cele care sunt consecinţa funcţionării anormale a administrării justiţiei dau dreptul la despăgubire, care este în sarcina statului, în condiţiile legii. Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare implică răspunderea magistraţilor care au  comis erorile judiciare. Asigurarea de răspundere patrimonială a magistraţilor este obligatorie, în condiţiile legii.”

Daca se compara textul actual cu cele propuse pentru a fi introduse in Constitutie, se poate observa ca nu exista o vreo diferenta.

Insa, nu ne putem impiedica sa intrebam care este nemultumirea CSM in legatura cu prevederea obligativitatii actiunii in regres impotriva magistratului vinovat de o eroare judiciara prin care au fost propuse pagube.

In primul rand, actiunea in regres era prevazuta si pana acum.  Atat in Constitutie, cat si in legea 303/2004 si in Codul civil. Nu se prevedea, intr-adevar ca ar fi obligatoriu un astfel de demers insa, intr-o lume normala, acest lucru nici nu ar fi fost necesar, avand in vedere ca eroarea judiciara atragea un prejudiciu in bugetul de Stat, prejudiciu care nu este nici normal si nici legal sa fie suportat de contribuabil.

Premisa este existenta unei greseli judiciare, cu alte cuvinte o greseala in activitatea jurisdictionala care a dus la pronuntarea unei hotarari strambe. Aceasta greseala a antrenat un prejudiciu, material sau moral pentru un justitiabil, iar acest prejudiciu trebuie sa fie reparat.

De cine? De Stat, se spune in Constitutie si in legea 303/2004. De ce de Stat? Pentru ca Statul este solvabil, pentru ca se incearca a se usura demersul de dezdaunare promovat de cel prejudiciat prin eroarea judiciara, pentru ca eroarea judiciara deja a fost constatata si nu mai trebuie demonstrata. Deci este o norma in sprijinul si in beneficiul justitiabilului. Pentru ca magistratul vinovat, la momentul la care s-a constatat eroarea judiciara poate sa nu mai existe sau sa nu fie solvabil, si pana la urma, magistratul a fost investit cu autoritatea de a imparti justitie de catre Stat, astflel incat Statul este responsabil pentru faptele magistratului, asa cum este si comitentul responsabil pentru fapta prepusului.

Tocmai pentru a nu exista vreo discutie privind un posibil raport de prepusenie intre Stat si magistrati, a fost inserata prin texte speciale si exprese raspunderea Statului pentru faptele magistratilor.

Cu toate acestea, textele de lege existente, ca de altfel si cele propuse au limitat actiunea de regres a Statului impotriva magistratului doar pentru situatiile in care eroarea judiciara este rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Aceasta circumstantiere a urmarit ineficacitatea normei, deoarece, atat grava neglijenta, cat si reaua credinta sunt notiuni subiective, imposibil de demonstrat, iar cum calificarea se face de catre Inspectia Judiciara, si luand in considerare activitatea acesteia de pana la acest moment ca si componenta sa, este evident ca niciodata nu se demonstreaza ca eroarea judiciara a fost rezultatul gravei neglijente sau a relei credinte.

Deci, nu existe nici o diferenta de substanta intre textul existent in Constitutie si cel propus in Comisie.

Atunci, care este motivul nemultumirii CSM?

O posibila prevedere expresa a obligativitatii actiunii in regres ar putea sa cauzeze un disconfort in sensul ca, daca pana acum Statul nu a exercitat niciodata o actiune in regres impotriva vreunui magistrat, acum,  cineva de la Ministerul de Finante, ar trebui sa simuleze, macar formal, ca solicita ca despagubirea sa fie restituita Statului de catre magistrat.

Si bineinteles ca Inspectia Judiciara va constata ca eroarea judiciara nu este rezultatul nici a unei grave neglijente si nici a unei rele credinte, iar ulterior, magistratul care o sa judece actiunea in regres, nu o sa constate indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii colegului sau, deoarece, nu este asa, si el s-ar putea afla pe viitor, in aceeasi situatie.

Oricum, discutia nu are sens deoarece legea care pune in aplicare dispozitia constitutionala – legea 304/2004 – a prevazut ca exista un termen de prescriptie de un an pentru actiunea in regres, termen care curge de la data savarsirii erorii judiciare, in timp ce actiunea in regres poate sa fie exercitata doar dupa ce exista o hotarare irevocabila prin care sa se constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea-credinta sau grava neglijenta.

Cu alte cuvinte: se savarseste eroarea judiciara, Statul plateste despagubirea, Statul solicita inspectiei judiciare sa constate ca eroarea judiciara a fost savarsita din rea credinta sau din grava neglijenta, se trimite dosarul in instanta, instanta constata prin hotarare irevocabila ca, intr-adevar s-a savarsit eroarea din rea-credinta sau grava neglijenta, dupa care Statul se indreapta impotriva magistratului prin pornirea unui proces distinct. Acest proces insa nu poate fi initiat mai tarziu de un an de la data savarsirii faptei, iar procesul nu poate fi initiat decat dupa ce a ramas irevocabila hotararea prin care a fost constatata grava neglijenta sau reaua credinta….Luand in calcul ca un proces dureaza in Romania in medie 3 ani, este evident ca toata legislatia privind raspunderea magistratului pentru erorile judiciare este o gluma.

Ne intrebam care este adevaratul motiv pentru care Consiliul Superior al Magistraturii isi manifesta indignarea fata de o propunere inexistenta de modificare a Constitutiei, care, si daca ar exista, nu ar aduce nimic nou si nici nu ar avea nici un efect real.

Si ca de obicei, pentru a da impresia ca este un lucru serios, se invoca si o comisie internationala….

 


[1] “Un text de lege cazut in desuetudine: Raspunderea functionarilor pentru prejudiciile cauzate Statului”

[2] TITLUL IV

Răspunderea judecătorilor şi procurorilor

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 94. – Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.

Art. 95. – (1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.

Art. 96. – (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.

(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.

(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.

(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.

Art. 97. – (1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.

 

Titlul II – art.15-60. tabel revizuire CONSTIT.amend.centralizate 29 mai 2013

 

Be Sociable, Share!

3 thoughts on “CAMPANIE DE DEZINFORMARE: CSM SI ACTIUNEA IN REGRES IMPOTRIVA MAGISTRATILOR CAMPANIE DE DEZINFORMARE: CSM SI ACTIUNEA IN REGRES IMPOTRIVA MAGISTRATILOR

  1. Ioan Rosca says:

    Subiectul este fundamental. Institutia actiunii in regres a fost ocultata nu numai in cazul judecatorilor, ci a tuturor abuzurilor comise de uzurpatorii institutiilor publice, intru o premeditata strimbare a dreptatii, care reveleaza complicitatea corpului juridic in acoperirea infractiunilor comise de cei care au pastrat controlul asupra statului, dupa 1989.
    De exemplu, ea nu a fost invocata in procesele legate de crimele comunismului, pentru ca victimele sa fie puse intr-o postura dezavantajoasa. Multi nici nu au auzit de obligatia statului de a face actiuni in regres, care ar dirija reparatia catre adevaratii vinovati. Daca cer daune din buget, adica din buzunarele unor nevinovati, poporul jumulit ii uraste, cerind judecatorilor sa fie cit mai zgirciti. Daca doresc sa traga la raspundere direct resonsabilii, protejati de toate institutiile implicabile (arhive, procuratura etc)- nu au sanse sa-i gaseasca. Eliminind ocult actiunea in regres, sforarii juridici au infundat practic calea reparatiei.

    Si lucrul asta nu poate fi justificat serios. Ideea raspunderii prepusului pentru dauna produsa victimei, acoperita de comitent, este cit se poate de fireasca si nici nu avea nevoie de prevederi speciale. Ajungeau ca temei : raspunderea profesionala, cea de mandat , sau cea delictuala civila (sau penala). Prevederile explicite privind raportul prepus-comitent (foarte vechi de attfel in legislatia noastra) constituie mai curind o garantie pentru victima abuzului de putere.
    Si atunci? Care e miza actualelor zvircoliri in formularea constitutiei? Clasica strategie de a pregati terenul non-retroactivitatii, principala arma a anomiei in Romania. Fac tot ce pot ca sa poata spune ca pina acum nu ar fi fost obligati sa faca actiuni in regres. Ce s-ar intimpla daca regimul fesenist care distruge tara din 1989 ar cade si noii veniti ar considera ca actiunile in regres trebuiau facute, deci ca blocarea lor dovedeste uzurparea justitiei, deci e un caz de forta majora care supenda orice prescriere? Pretentia ca nu erau obligati, pina la noile formulari ar fi ultima lor reduta. Care ar cade, daca chiar ar fi vorba de o schimbare de sistem.

    Acum insa nu are cine sa combata aceasta manevra. Caci judecatorii sint agentii statului criminalizat, cei care fac orice ca sa nu acorde despagubiri ( din acelasi buget din care primesc salariile si pensiile speciale) victimelor acestuia (in afara de cazul in care sint cumparati sau fortati de structuri oculte sa decida altfel). Este flagrant invalida prezumtia de proces echitabil, cind o sluga profitoare a statului trebuie sa despagubeasca victimele abuzurilor comise, in numele acestuia, de alte slugi profitoare. Pentru serviciul docil de impiedicare a dezdaunarii, judecatorii se asteapta la protectie. Si ea le este oferita, din motive evidente.
    Asta e tot. Restul e vorbarie pentru decor.

    Ioan Rosca

    1. Ian says:

      Ca_at, Cercelescu de unde ne scrie, din tara fecioarelor si a maooiitnrultr? =)) Ca de-aici din paradisu’ evaziunii fiscale si din leaganu’ mortii sistemului privat nu asa se vad prioritatile, parca unora dintre noi ne-ar fi venit mai degraba sa-ncepem cu stimularea economiei si cu reducerea scurgerilor neaccidentale de banet, si abia apoi ne-ar fi dat prin cap sa ingustam talia aparatului bugetar — nu de alta, da’ tare mi-e ca aruncand bugetarii pe marginea santului nu tare mult au sa consume si deci nu tare mare productie va fi necesara pe felia consumului si prin urmare nu tare multe taxe s-or mai plati inspre buget dinspre privat. Nu mai zic ca inflatia de forta de munca va tine salariile din privat sub nivelul minimei decentze chiar si dupa ce economia isi va fi revenit (if ever), din simplul motiv ca se va licita cine accepta sa lucreze pe cei mai putini bani. Da’ las’ asa, ca nenea Cercelescu zice cum se potriveste in lumea lui, bine-i si asa. Hai mai bine

  2. A se vedea 998 C.civ, art.999 C. civ, art.1000 alin.C civ, coroborat cu art. 1 alin.3 si 5 Reggulamentul de organizare judecatoreasca nr.881/2004, art.1 alin.5 Constitutie, mai nou, art 1349 C.civ. Cunoasterea dreptului este obligatorie si stabilita de ordinea juridica insasi (nemo censetur ignorare legem). vedeti si art.166 indice 1 C.pen sau art.268 C.pen. Avocat Popa T. Nicolae.blogspot.ro sau popatnicolae@yahoo.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *