Incompatibilitatile judecatorilor

16.jpg

Constitutia prevede la art.124 alin.3 ca magistratii sunt independenti.

Independenta magistratilor, se refera, bineinteles, la celelalte puteri in Stat, respectiv la Puterea Legislativa si Puterea Adminstrativa, cu alte cuvinte, fata de Parlament si Guvern.

Intr-un stat de drept, principiul separatie in stat prevede, in esenta, ca cine da legea, este diferit de cine aplica legea si de cine verifca daca legea a fost corect aplicata.

Separatia puterilor in stat este un principiu propriu guvernarilor din statele democratice, prin opozitie fata de guvernarea din statele autoritare.

Este Romania un stat democratic, de drept, guvernat de principiul separatiei puterilor in Stat?

Ne vom referi la acesta doar prin prisma respectarii independentei puterii judecatoresti.

Este puterea judecatoreasca o adevarata putere independenta?

Actul de justitie este rezultatul exclusiv al analizei situatiei de fapt de catre judecator sau exista influente externe si interioare, care altereaza actul de justitie?

In Romania, judecatorii sunt platiti de la bugetul de Stat, fiind niste bugetari, asa cum chiar Primul ministru al Romaniei, dl. Emil Boc ii califica. Sunt niste bugetari, aflati in plan de egalitate cu orice alti bugetari: functionari in sistemul administrativ, politisti, etc. Ce implica faptul ca sunt platiti de la bugetul de Stat? Doua lucruri: in primul rand ca situatia lor materiala (cu toate implicatiile care decurg din aceasta) este la dispozitia puterii legislative, care stabileste sistemul de salarizare in sistemul bugetar, asa cum a reiesit cu claritate in timpul asa-zisului protest al magistratilor, care aveau revendicari salariale. In al doilea rand, ca in litigiile in care statul, autoritati- administrative, sau pui ai statului (companii la care statul este actionar), magistratul se afla intr-o situatie de incompatibilitate, deoarece nu mai exista garantia, mai presus de orice dubiu, a impartialitatii magistratului.

Care mai poate fi increderea justitiabilului in actul de justitie in conditiile in care, cel care imparte dreptatea, este salariatul uneia dintre parti.

O sa se raspunda ca magistratii nu au raporturi de munca cu Statul, ca salariile, chiar daca si le primesc de la buget, nu exista o legatura directa cu platitorul, insa toate acestea sunt sofisme: raporturile cu Statul se creeaza ca urmare a platii unei sume de bani, (salariu sau indemnizatie) magistratului.

Ca exista un raport direct o dovedeste si faptul ca, litigiile privind salariile magistratilor se judecă la Sectia de litigii de munca, si nu la Sectia civila a instantelor.

Declaratiile de la momentul acela a conducerii Consiliului Superior al Magistraturii, ca protestul ar fi o luare de pozitie in sensul apararii independetei magistratilor, nu sunt in sine de natura sa schimbe adevarata natura a protestelor – cea a unei greve a salariatului, avand revendicari fata de angajator.

Iar faptul ca singura problema era cea salariala, iar celelalte asa-zise sustineri ale magistratilor erau doar menite sa creeze o aparenta principiala protestului, o dovedeste faptul ca odata rezolvate pretentiile salariale, protestul a incetat, iar, ulterior, nu s-au mai invocat nici una din celelalte sustineri.

Nu incercam prin aceasta demonstratie sa arat ca pretentiile salariale ale magistratilor ar fi fost neintemeiate.

Ci doar ca magistratii se afla in Romania intr-un raport de subordonare fata de Stat, deci fata de Parlament si Guvern, iar acest raport direct este de natura sa vicieze actul de justitie.

Acest rationament nu este unul izolat sau abscons.

Situatia este cunoscuta si acceptata de toti jucatorii: atat Guvernul, cat si Parlamentul si Judecatorii.

Guvernul conditioneaza plata salariilor magistratilor de modalitatea in care pronunta solutii, iar Parlamentul legifereaza golind de continut hotararile judecatoresti pronuntate.

Cand dl. Prim Ministru Emil Boc se intalneste cu magistratii si le spune ca, daca vor da hotarari prin care Statul sa fie obligat la despagubiri, nu vor mai avea de unde sa isi ia salariile, nu numai ca le transmite un semnal, ci le da un ordin.

Judecatorii, la randul lor, in cea mai mare masura, stiu ca au primit un ordin, deoarece actioneaza in consecinta. Dupa protest si conversatiile avute cu dl. Boc, numarul despagubirilor acordate prin hotarari judecatoresti au scazut semnificativ. Pentru ca, nu-i asa, o hotarare judecatoreasca poate fi motivata, la fel de bine, si intr-un sens si in celalalt.

O demonstreaza scurta perioada in care d-na Macovei a fost Ministrul Justitie si cand, presiunea persoanelor de sorgine comunista scazuse, iar hotararile judecatoresti de retrocedare si despagubire se inmultisera.

Dupa plecarea d-nei Macovei, situatia a revenit la cea anterioara, si se perpetueaza si in prezent, respectiv restituirile au stagnat sau au fost respinse, iar Curtea de Casatie a admis si un recurs in interesul legii prin care stabilea ca revendicarile proprietarilor deposedati abuziv sunt inadmisibile.

Se poate vorbi in aceasta situatie de o lipsa de impartialitate, de unde o incompatibilitate a judecatorilor in spetele implicand Statul?

Credem ca da, insa, legea nu prevede o astfel de incompatibilitate, astfel incat magistratii vor continua sa actioneze ca agenti ai Statului.

Be Sociable, Share!

One thought on “Incompatibilitatile judecatorilor”

  1. iani says:

    ciudata asociatie……fara nici un name…facatura….cu ce scop?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *