Răspunderea este ceva natural într-o societate

10.jpg

 

Câteva considerații cu privire la răspunderea magistraților

Răspunderea este ceva natural într-o societate. Este un lucru evident pentru oricine, chiar și pentru copii. Unul din primele lucruri pe care le înveți în viață este să fii responsabil pentru faptele tale și, mai ales, să acționezi știind că o să poți fi tras la răspundere, mai devreme sau mai târziu pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut. Ceea ce credem că merită spus este că, într-o societate clădită pe astfel de principii, este cel puțin curios că persoanele care sunt însărcinate tocmai cu stabilirea răspunderii și a consecințelor acesteia, sunt cele care luptă cel mai fervent împotriva definirii clare a propriei răspunderi. Magistratul este cel care este chemat să stabilească răspunderea persoanelor și să sancționeze. O fac în mod curent, în fiecare zi, în zeci de dosare, cei mai mulți fără a fi măcar conștienți de importanța misiunii sociale pe care o au. Cu toate acestea, sau poate din cauza aceasta, când este adusă în discuție răspunderea judecătorilor, magistrații fac front comun și se opun cu îndârjire stabilirii unui sistem efectiv și eficient de responsabilizare. Este momentul în care toate asociațiile de magistrați, fratricide de cele mai multe ori, sunt de acord că orice sistem de responsabilizare este prost și de natură să afecteze independența judecătorului. Independența judecătorilor a devenit o replică și o pavăză folosite în orice moment pentru a paraliza orice critică sau acțiune reformatoare a sistemului. Sistem care, o spun instituțiile europene și internaționale, observatori obiectivi și având experiențe similare, este corupt, clientelar și ineficient. Este motivul pentru care suntem privați de drepturi și libertăți în Uniunea Europeana și ocoliți de restul lumii civilizate. În acest context, este cel puțin ilară atitudinea magistatraților și a reprezentanților acestora care susțin că independența judecătorilor este bunul cel mai de preț într-o democrație și ne citează rapoarte întocmite de comisii și comiții, unul dintre acestea fiind Consiliul Consultativ al Judecătorilor din Europa (CCJE). Reușesc astfel să pervertească principii și să le folosească împotriva intereselor generale pentru protecția cărora au fost instituite. Când se vorbește de obligativitatea oricărui stat din Uniunea Europeană de a garanta independența magistraților, se pleacă de la premisa de bun simț că aceștia doresc să fie independenți pentru a împărți dreptatea, pentru a se pune la adăpost de acțiunile unor grupuri și interese politice, însă nu pentru a fi iresponsabili, pentru a nu răspunde pentru faptele de corupție, neglijență și abuz și pentru hotărârile strâmbe pe care le pronunță. Nimeni nu dorește să se verse sânge și carne de magistrat, așa cum a afirmat domnul Danilet, uitând că era o vreme când chiar dansul susținea că trebuie introdusă un sistem mai dur de responsabilizare a magistraților. Societatea dorește să existe o justiție curată, pentru că un sistem de guvernare corupt nu supraviețuiește dacă nu este dublat de un sistem de justiție în mod egal corupt. Iar magistrații care acum susțin că justiția este corectă și curată, ar trebui sa fie primii care să dorească responsabilizarea judecătorilor, deoarece este cea mai bună cale de eradicare a unui astfel de sistem. Este adevărat că, și în acest moment există, la nivel teoretic, un sistem de responsabilizare, însă, din analiza Raportului CSM pe anul 2010, rezultă că la nivel practic, el este total ineficient. Cum poate fi calificat altfel un sistem care, din 2973 de petiții cu care a fost sesizat Serviciul de Inspectie Judiciara pentru judecători din cadrul CSM, au fost înaintate Comisiei de disciplină din cadrul CSM un numar de 246, (adica 8,2%), dintre acestea fiind admise un numar de 15, adica 0,5%?!! Și asta într-un Stat în care societatea este caracterizată de pasivitate, de lipsa conștientizării și cunoașterii drepturilor pe care le are are! Actualul sistem de responsabilizare a magistraților este unul ineficient și construit astfel încât să nu dea rezultate. Sesizările se înaintează unui Serviciu de Inspecție Judiciară din CSM, care “analizează”, în cadrul unei proceduri netransparente și necontradictorii, dacă este cazul sau nu să dea curs sesizării și să o transmita Comisiei de Disciplină. Persoanele care fac plangerile nu sunt audiate și nu pot proba altfel decat cu înscrisuri cele susținute în plângere. În foarte puținele cazuri în care Serviciul sesizează Comisia de Disciplină, aceasta, de asemenea în cadrul unei proceduri netransparente, analizează sesizarea (cu rezultatele de mai sus, respectiv în proportie 99,5% fiind respinse) fără ascultarea petenților, fără a exista posibilitatea susținerii și probarii susținerilor, din Comisie făcînd parte doar judecători. La acestea se adaugă și faptul că ședințele de judecată, cu excepția celor penale, nu sunt înregistrate (printr-o buna înțelegere dintre Guvern, care nu alocă bani și conducerile instanțelor, care nu le cer și nici folosesc mijloacele tehnice care există deja în orice instanță) astfel incât, cele mai multe incidente care au loc în timpul ședințelor de judecată și care ar putea demonstra lipsa de imparțialitate, de profesionalism, conduita necorespunzătoare a unor magistrați, sau opusul, nu pot fi dovedite. Independența nu este condiționată de lipsa de răspundere, așa cum se încearcă a se încetățeni astăzi, ci este rezultatul, în primul rând, a unui sistem coerent, care începe de pe băncile facultății, când sunt însușite cunoștințele juridice, se continuă apoi în cadrul institutelor care ar trebui să învețe viitorii magistrați, în primul rand, să respecte profesiunea și pe cei care vin să primească dreptate, și culminează cu umilința pe care orice persoană care este investită cu atâta putere trebuie să o aibă, pentru a nu cădea în păcatul măririi. Lucruri care, din păcate, lipsesc celor mai mulți dintre magistrații noștri. Independența vine apoi de la sine. Au mai fost și alte momente în istorie când judecători au fost puși să aleagă între a pronunța decizii conforme sistemului sau să înfunda pușcăriile. Fiecare a ales după cum a putut! Asociația pentru Monitorizarea Justiției Colegiul de Conducere

 

 

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *