MUGUR ISARESCU SI LECTIILE DE DEMOCRATIE

33.jpg

Domnul Mugur Isarescu, guvernator al BNR dupa 1990, (anterior, timp de 19 ani, cercetator principal I, apoi sef de colectiv de cercetare la Institutul de Economie Mondiala din Bucuresti), socotit indrumator al economiei romanesti post-revolutionare, a considerat necesar sa isi extinda aria de competenta din domeniul bancar in cel juridic si sa emita opinii in legatura cu natura clauzelor abuzive din contractele de credit incheiate de catre institutiile bancare pe care le supravegheaza.
Clauzele abuzive, ne spune domnul Mugur Isarescu, trebuie sa fie respectate de catre consumatori deoarece ele sunt inserate intr-un contract ce a fost semnat de catre acestia, facand trimitere la Statul de drept.
Dincolo de problema de logica ce se poate desprinde din o astfel de opinie, (si ne referim aici la notiunea lingvistica, cel putin, de abuz, care trimite la incalcarea legii, care niciodata nu instituie abuzul ca forma de reglementare a raporturilor sociale) domnul Isarescu demonstreaza astfel nu numai o carenta in ce priveste cunostintele juridice, dar si o lipsa de comunicare in interiorul BNR, care dispune de un departament juridic ce ar fi putut sa il informeze pe domnul Guvernator cu privire la riscurile unei asemenea declaratii.
Un risc (deja produs), anume de a devoala lipsa unor minime notiune juridice, tocmai in baza carora, se presupune ca domnul Isarescu incearca sa dea o directie intregului sistem bancar si judiciar din Romania. Prin afirmatia pe care a facut-o, domnul Isarescu a demonstrat ca nu intelege notiunea de “abuz” si consecintele juridice ale acestuia, respectiv nulitatea.
Domnul Isarescu pleaca de la ipoteza ca un contract este obligatoriu pentru parti, lucru adevarat care insa, cunoaste si foarte multe exceptii, una dintre acestea fiind aceea in care una sau mai multe clauze sunt abuzive, nefiind rezultatul manifestarii libere de vointa a uneia din parti, in speta, a consumatorului. Sanctiunea este data de lege si nu este lasata la latitudinea celor carora le profita si pe care ii reprezinta domnul Isarescu.
In acelasi timp, dat fiind ca prin declaratia sa, domnul Isarescu s-a exprimat in afara competentelor care ii sunt date de legea 312/2004, ea ar fi trebuit sa fie facuta intr-un cadru privat si, cu declinarea calitatii de Guvernator, care nu ii permite domnului Isarescu sa se exprime in legatura cu legalitatea contractelor incheiate intre Banci si consumatori, printr-o generalizare totala care nu face decat sa confirme sustinerile “debitorilor”, cum sunt numiti – anume ca incheierea contractelor nu a fost rezultatul unei negocieri, clauzele fiind impuse de catre Banci, (asa-numitele contracte de adeziune), practica agreeata, se pare, de catre BNR.
In al treilea rand, tulburator este modul in care domnul Isarescu considera ca poate sa se exprime cu privire la aspecte care fac obiectul unor multiple procese in instantele de judecata si care urmeaza sa fie hotarate de catre acestea. Mesajul care este transmis magistratilor este unul similar cu cel din timpul guvernarii lui Emil Boc – nu mai pronuntati hotarari prin care sa dati castig de cauza consumatorilor, deoarece acest lucru va poate afecta personal.
Domnul Isarescu putea si trebuia sa fie informat, inainte de a da o asemenea declaratie, cu privire la faptul ca Statul de drept se caracterizeaza in mod fundamental prin Separatia Puterilor in Stat, in care Justitia se presupune ca este independenta si ca fiecare magistrat este dator sa judece asa cum ii dicteaza legea si constiinta, si nu cum considera Guvernatorul BNR sau FMI.
Daca domnul Isarescu considera ca exista un risc sistemic in Romania cu privire la institutiile de credit, (nuanta pe care incearca sa o dea discursului sau) urmare a pronuntarii unor hotarari judecatoresti in ce priveste legalitatea contractelor la care face referire, ar fi trebuit sa ia masurile pe care i le permite legislatia in vigoare in domeniul bancar si nu sa incerce sa intimideze instantele de judecata, exprimandu-se de o maniera care nu poate conduce decat la concluzia ca sistemul democratic al rotatiei de putere este benefic si previne tocmai astfel de situatii excesive.Domnul Mugur Isarescu, guvernator al BNR dupa 1990, (anterior, timp de 19 ani, cercetator principal I, apoi sef de colectiv de cercetare la Institutul de Economie Mondiala din Bucuresti), socotit indrumator al economiei romanesti post-revolutionare, a considerat necesar sa isi extinda aria de competenta din domeniul bancar in cel juridic si sa emita opinii in legatura cu natura clauzelor abuzive din contractele de credit incheiate de catre institutiile bancare pe care le supravegheaza.
Clauzele abuzive, ne spune domnul Mugur Isarescu, trebuie sa fie respectate de catre consumatori deoarece ele sunt inserate intr-un contract ce a fost semnat de catre acestia, facand trimitere la Statul de drept.
Dincolo de problema de logica ce se poate desprinde din o astfel de opinie, (si ne referim aici la notiunea lingvistica, cel putin, de abuz, care trimite la incalcarea legii, care niciodata nu instituie abuzul ca forma de reglementare a raporturilor sociale) domnul Isarescu demonstreaza astfel nu numai o carenta in ce priveste cunostintele juridice, dar si o lipsa de comunicare in interiorul BNR, care dispune de un departament juridic ce ar fi putut sa il informeze pe domnul Guvernator cu privire la riscurile unei asemenea declaratii.
Un risc (deja produs), anume de a devoala lipsa unor minime notiune juridice, tocmai in baza carora, se presupune ca domnul Isarescu incearca sa dea o directie intregului sistem bancar si judiciar din Romania. Prin afirmatia pe care a facut-o, domnul Isarescu a demonstrat ca nu intelege notiunea de “abuz” si consecintele juridice ale acestuia, respectiv nulitatea.
Domnul Isarescu pleaca de la ipoteza ca un contract este obligatoriu pentru parti, lucru adevarat care insa, cunoaste si foarte multe exceptii, una dintre acestea fiind aceea in care una sau mai multe clauze sunt abuzive, nefiind rezultatul manifestarii libere de vointa a uneia din parti, in speta, a consumatorului. Sanctiunea este data de lege si nu este lasata la latitudinea celor carora le profita si pe care ii reprezinta domnul Isarescu.
In acelasi timp, dat fiind ca prin declaratia sa, domnul Isarescu s-a exprimat in afara competentelor care ii sunt date de legea 312/2004, ea ar fi trebuit sa fie facuta intr-un cadru privat si, cu declinarea calitatii de Guvernator, care nu ii permite domnului Isarescu sa se exprime in legatura cu legalitatea contractelor incheiate intre Banci si consumatori, printr-o generalizare totala care nu face decat sa confirme sustinerile “debitorilor”, cum sunt numiti – anume ca incheierea contractelor nu a fost rezultatul unei negocieri, clauzele fiind impuse de catre Banci, (asa-numitele contracte de adeziune), practica agreeata, se pare, de catre BNR.
In al treilea rand, tulburator este modul in care domnul Isarescu considera ca poate sa se exprime cu privire la aspecte care fac obiectul unor multiple procese in instantele de judecata si care urmeaza sa fie hotarate de catre acestea. Mesajul care este transmis magistratilor este unul similar cu cel din timpul guvernarii lui Emil Boc – nu mai pronuntati hotarari prin care sa dati castig de cauza consumatorilor, deoarece acest lucru va poate afecta personal.
Domnul Isarescu putea si trebuia sa fie informat, inainte de a da o asemenea declaratie, cu privire la faptul ca Statul de drept se caracterizeaza in mod fundamental prin Separatia Puterilor in Stat, in care Justitia se presupune ca este independenta si ca fiecare magistrat este dator sa judece asa cum ii dicteaza legea si constiinta, si nu cum considera Guvernatorul BNR sau FMI.
Daca domnul Isarescu considera ca exista un risc sistemic in Romania cu privire la institutiile de credit, (nuanta pe care incearca sa o dea discursului sau) urmare a pronuntarii unor hotarari judecatoresti in ce priveste legalitatea contractelor la care face referire, ar fi trebuit sa ia masurile pe care i le permite legislatia in vigoare in domeniul bancar si nu sa incerce sa intimideze instantele de judecata, exprimandu-se de o maniera care nu poate conduce decat la concluzia ca sistemul democratic al rotatiei de putere este benefic si previne tocmai astfel de situatii excesive.Domnul Mugur Isarescu, guvernator al BNR dupa 1990, (anterior, timp de 19 ani, cercetator principal I, apoi sef de colectiv de cercetare la Institutul de Economie Mondiala din Bucuresti), socotit indrumator al economiei romanesti post-revolutionare, a considerat necesar sa isi extinda aria de competenta din domeniul bancar in cel juridic si sa emita opinii in legatura cu natura clauzelor abuzive din contractele de credit incheiate de catre institutiile bancare pe care le supravegheaza.
Clauzele abuzive, ne spune domnul Mugur Isarescu, trebuie sa fie respectate de catre consumatori deoarece ele sunt inserate intr-un contract ce a fost semnat de catre acestia, facand trimitere la Statul de drept.
Dincolo de problema de logica ce se poate desprinde din o astfel de opinie, (si ne referim aici la notiunea lingvistica, cel putin, de abuz, care trimite la incalcarea legii, care niciodata nu instituie abuzul ca forma de reglementare a raporturilor sociale) domnul Isarescu demonstreaza astfel nu numai o carenta in ce priveste cunostintele juridice, dar si o lipsa de comunicare in interiorul BNR, care dispune de un departament juridic ce ar fi putut sa il informeze pe domnul Guvernator cu privire la riscurile unei asemenea declaratii.
Un risc (deja produs), anume de a devoala lipsa unor minime notiune juridice, tocmai in baza carora, se presupune ca domnul Isarescu incearca sa dea o directie intregului sistem bancar si judiciar din Romania. Prin afirmatia pe care a facut-o, domnul Isarescu a demonstrat ca nu intelege notiunea de “abuz” si consecintele juridice ale acestuia, respectiv nulitatea.
Domnul Isarescu pleaca de la ipoteza ca un contract este obligatoriu pentru parti, lucru adevarat care insa, cunoaste si foarte multe exceptii, una dintre acestea fiind aceea in care una sau mai multe clauze sunt abuzive, nefiind rezultatul manifestarii libere de vointa a uneia din parti, in speta, a consumatorului. Sanctiunea este data de lege si nu este lasata la latitudinea celor carora le profita si pe care ii reprezinta domnul Isarescu.
In acelasi timp, dat fiind ca prin declaratia sa, domnul Isarescu s-a exprimat in afara competentelor care ii sunt date de legea 312/2004, ea ar fi trebuit sa fie facuta intr-un cadru privat si, cu declinarea calitatii de Guvernator, care nu ii permite domnului Isarescu sa se exprime in legatura cu legalitatea contractelor incheiate intre Banci si consumatori, printr-o generalizare totala care nu face decat sa confirme sustinerile “debitorilor”, cum sunt numiti – anume ca incheierea contractelor nu a fost rezultatul unei negocieri, clauzele fiind impuse de catre Banci, (asa-numitele contracte de adeziune), practica agreeata, se pare, de catre BNR.
In al treilea rand, tulburator este modul in care domnul Isarescu considera ca poate sa se exprime cu privire la aspecte care fac obiectul unor multiple procese in instantele de judecata si care urmeaza sa fie hotarate de catre acestea. Mesajul care este transmis magistratilor este unul similar cu cel din timpul guvernarii lui Emil Boc – nu mai pronuntati hotarari prin care sa dati castig de cauza consumatorilor, deoarece acest lucru va poate afecta personal.
Domnul Isarescu putea si trebuia sa fie informat, inainte de a da o asemenea declaratie, cu privire la faptul ca Statul de drept se caracterizeaza in mod fundamental prin Separatia Puterilor in Stat, in care Justitia se presupune ca este independenta si ca fiecare magistrat este dator sa judece asa cum ii dicteaza legea si constiinta, si nu cum considera Guvernatorul BNR sau FMI.
Daca domnul Isarescu considera ca exista un risc sistemic in Romania cu privire la institutiile de credit, (nuanta pe care incearca sa o dea discursului sau) urmare a pronuntarii unor hotarari judecatoresti in ce priveste legalitatea contractelor la care face referire, ar fi trebuit sa ia masurile pe care i le permite legislatia in vigoare in domeniul bancar si nu sa incerce sa intimideze instantele de judecata, exprimandu-se de o maniera care nu poate conduce decat la concluzia ca sistemul democratic al rotatiei de putere este benefic si previne tocmai astfel de situatii excesive.

Be Sociable, Share!

One thought on “MUGUR ISARESCU SI LECTIILE DE DEMOCRATIE”

  1. Sanya says:

    Andu a comentat: Nu seutnm natie de bisnitari, cam asta e job-ul lui Isarescu. Sau al bancii centrale, fie ca e BNR, fie ca e alta banca centrala. Fac tranzactii forex la un nivel foarte mare, pentru a apara niste scopuri foarte mari, si anume planurile de politica monetara.Cat de mult poate face asta? Nu stiu. Nu la infinit, oricum. Dar sa speram ca poate face asta pentru mai mult timp decat va fi necesar, sa nu ajungem ca Rusia, fara rezerve valutare.Cu ce bani? Err.. Cu miliardele de euro pe care le-a cumparat cand era leul puternic, adica EUR/RON < 3.5. Asa functioneaza rezerva valutara, in cazuri de-astea e nevoie de ea. De asta englezii mai numesc banca centrala Reserve Bank .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *