Cazul Voiculescu – despre aplicarea legii

scd.jpg

Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe Dan Voiculescu. Hotararea a dat din nou ocazia mass mediei sa ia pozitie publica fata de decizia instantelor. Si din nou am putut sa vedem cum Statul de drept este pus sub semnul indoielii chiar de clasa politica ce ar trebuie sa il protejeze.

Fara doar si poate decizia este istorica.

Atat prin prisma persoanei implicate cat si prin simbolismul atast acesteia – un avatar al comunismului, un supravietuitor al tuturor regimurilor politice, un jucator care a tinut in sah aproape toate guvernarile de pana in prezent.

Un personaj care a rezistat deciziei CNSAS prin care s-a constatat ca a fost turnator, oprobiului public la care a fost supus in ultimii cincisprezece ani, un individ care si-a batut joc de institutia Parlamentului, de Puterea judecatoreasca, de Parchete si de libertatea presei, care a stiut sa isi aserveasca instrumentele democratiei si sa polarizeze in mana sa puteri ale caror surse incep acum sa iasa la iveala.

Condamnarea sa a fost un adevarat soc pentru actorii politici, cel putin pentru cateva zile dupa pronuntarea hotararii Romania fiind cuprinsa de o adevarata isterie: tanguiri din partea Primului Ministru si a altor reprezentanti de marca ai Puterii, echivaland cu un vot de blam adus Justitiei, indemnuri la revolta publica, manifestatii organizate de prepusii lui Dan Voiculescu si aprobate in mod tacit de Guvern, pasivitate totala din partea Ministerului de Interne – haos generalizat.

Un singur om a reusit sa puna sub semnul indoielii organizarea statala si sa desfasoare fortele impresionante pe care le-am vazut in ultimele zile.

Ce demonstreaza acest lucru?

Ca hotararea judecatoreasca NU a fost adoptata in Romania!!

Romania nu este capabila la acest moment sa isi faca ordine in propria curte. In Romania nimeni nu ar fi fost in stare sa il condamne pe Voiculescu. Puterea sa era si este inca intinsa ca o caracatita la toate nivelurile – justitie, servicii, putere politica, administratie.

Daca s-ar fi putut, nu ar fi trebuit sa asteptam zece ani pentru ca un dosar sa fie solutionat in timp ce alte dosare zac in continuare in curtea Parchetelor asteptand ca faptele sa se prescrie. Nu era nevoia sa vedem cum judecatorii Curtii de Apel Bucuresti tremura sa pronunte solutia in dosar, fac ping-pong cu ICCJ aruncandu-si una alteia competenta de solutionare, nu era necesar sa fie arestati magistrati, victime colaterale ale acestui caz, cum a fost Stan Mustata, care ar fi fost judecat si acum linistit si si-ar fi gestionat linistit piata spagilor (de care toata lumea a uitat imediat, ca si cum ar fi fost un incident minor in scenariul dosarului Voiculescu)…

Aici s-a dat o batalie imensa. Si nu intre opinia publica si Justitie, nu intre moderatori tv si Presedintie, ci intre Romania insasi si forte exerne care simt pericolul sovietic aproape.

Presedintia isi aroga meritele tuturor condamnarilor care au fost pronuntate in ultimii doi ani. Insa Traian Basescu este Presedinte de zece ani, timp in care si-a aservit Justitia si serviciile in scopuri proprii, pe care doar le banuim atunci cand cazuri ca Bercea Mondial ies la lumina.

Nu Presedintele are ceva de-a face cu fenomenul ce se face simtit in ultimul timp. Sa nu uitam ca a fost in mai multe randuri in aceeasi guvernare cu Dan Voiculescu. Sau cu Adrian Nastase. Impartasesc aceleasi valori si aceleasi secrete. Sunt vlastarele aceluiasi regim comunist si aparatorii acelorasi interese.

Ceea ce se intampla azi in Romania este gandit in alta parte, iar parchetele si instantele judecatoresti nu fac decat sa execute ordinele date de cei care tin cravasa in mana.

Si acest lucru este cel mai trist. Condamnarea lui Dan Voiculescu lasa pana la urma un gust amar: paradoxal este tocmai dovada faptului ca Justitia nu este independenta!

Altminteri, aceasta hotarare, binevenita, trebuia sa fie pronuntata cu ani de zile in urma, nu era nevoie sa fie “adusi” special judecatori la Curtea de Apel Bucuresti pentru asta, pentru ca nimeni nu dorea sa judece acest dosar, nu era nevoie ca instantele si Consiliul Superior al Magistraturii sa calce in picioare dispozitiile legale pentru a putea sa creeze cadrul necesar pentru ca aceasta hotarare sa fie pronuntata, nu era nevoie ca toate garantiile procedurale sa fie incalcate, indiferent care era persoana judecata, sub acoperirea caracterului definitiv al hotararii date.

Legea este aceeasi pentru toti, fie care cel care este in proces este un anonim, fie care este Dan Voiculescu sau Adrian Nastase.

Tocmai indiferenta magistratilor si a CSM fata de aplicarea corecta a legii este izvorul coruptiei generalizate in care se regaseste Romania.

Regulile procedurale nu sunt o optiune a magistratului. Daca legea prescrie ca repartizarea oricarui dosar trebuie sa se faca in mod aleatoriu, atunci Curtea de Apel Bucuresti si CSM trebuie sa respecte aceasta regula, chiar cu riscul ca magistratii desemnati aleatoriu sa pronunte o hotarare sa nu dea solutia dorita.

Subterfugiile la care au apelat atat CAB cat si CSM pentru a explica repartizarea unui dosar la anumiti magistrati sunt copilaroase si ar fi putut la fel de bine sa fie inlocuite cu sintagma: “pentru ca asa trebuie!”

Daca Dan Voiculescu a incalcat legea, atunci orice magistrat ar fi dat aceeasi solutie. Iar daca solutia data ar fi fost contrara legii, atunci CSM ar fi bine sa isi faca intai curatenie in propria ograda, pentru ca mijloacele la care apeleaza acum nu sunt cu nimic mai bune decat cele la care a apelat Voiculescu si pentru care a fost condamnat.

Si inca mai asteptam continuarea cazului Stan Mustata si a bursei mitei dosarelor penale!

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *