Istoria neretrocedarilor din Romania

anrp21.jpg

Recentul scandal de coruptie in centrul caruia se afla senatorii Viorel Hrebenciuc si Ioan Adam readuce in atentia publica un subiect cunoscut mai ales de practicienii in drept, fie ei avocati, magistrati sau procurori.
AMJ a sesizat in nenumarate randuri abuzurile legislative, administrative si judiciare al caror subiect au fost proprietarii deposedati abuziv de catre regimul comunist.
Cu toate ca in mod normal si legal, imediat dupa 1989, proprietatile ar fi trebuit in mod automat sa fie restituite titularilor lor de drept, faptul ca Romania a continuat sa fie condusa de exponentii regimului neo-comunist a insemnat perpetuarea situatiei existente.
Evolutia regimului juridic in acest domeniu confirma ca aceasta a fost rezultatul, pe de o parte, a dorintei mentinerii privilegiilor existente de catre clasa politica deja beneficiara a proprietatilor confiscate, iar, pe de alta parte, de intentia sa de a le transforma intr-un mijloc facil de imbogatire.
In acest scop a fost legiferata posibilitatea de cumparare pentru cei care ocupau imobilele nationalizate, creandu-se astfel in mod deliberat situatia juridica complexa de conflict aparent de drepturi intre noii cumparatori si proprietarii de drept, situatie dublata de actele normative emise in timp prin care s-a urmarit blocarea pe orice cai a posibilitatii proprietarilor de a revendica eficient imobilele in instante.
Concomitent, procedurile administrative instituite, la nivel declarativ, pentru usurarea procedurilor de restituire au fost instrumentate in mod arbitrar de catre institutii, astfel incat proprietarii sa fie nevoiti sa apeleze la mafia restituirilor, organizata in mod piramidal, avand increngaturi ramificate la nivelul tuturor factorilor de decizie din institutii.
Daca pana la aparitia legii 20/1001 coruptia se manifesta aproape exclusiv in cadrul instantelor judecatoresti investite cu solutionarea cererilor de revendicare, jurisprudenta osciland, in functie de interesele implicate, intre prevalenta dispoziitiilor Codului civil (art.480) si cele ale noului inventat principiu al bunei credinte in materie imobiliara, odata cu intrarea in vigoare a legii 10/2001 coruptia s-a extins la nivel administrativ, dezvoltandu-se retele de interese pe langa fiecare institutie.
Este de notorietate ca la nivelul Primariei Municipiului Bucuresti, cei care doreau ca cererile de restituire sa fie solutionate favorabil sau macar in termen rezonabil (nu vorbim de termenul legal de 60 de zile care nu era respectat niciodata) trebuiau sa fie reprezentati de cateva case de avocatura catre care erau indreptate persoanele indreptatite de catre functionarii Primariei.
Avand in vedere ca legea 10/2001 a intrat in vigoare si a fost pusa in aplicare in timpul mandatului de primar al domnului Presedinte Traian Basescu, Presedinte al Comisiei juridice fiind doamna Elena Udrea, este imposibil ca astfel de aranjamente sa fie facute cel putin fara cunostinta acestora.
Ca mod de operare generalizat, cererile de restituire erau solutionate favorabil, fie prin retrocedare, fie prin schimb, dupa ce proprietarul de drept isi ceda dreptul de proprietate catre persoane din cadrul retelei.
Dupa infiintarea Agentiei de Restituire a Proprietatilor, cererile de despagubire cu o valoare semnificativa au fost de asemenea interceptate de retelele organizate in jurul acestei institutii, proprietatile fiind supraevaluate de catre expertii “agreati” de catre Agentie pentru ca apoi despagubirile astfel umflate, fiind platite de la Ministerul de Finante sau convertite in actiuni la Fondul Proprietatea.
Destinatarii despagubirilor, in orice forma, nefiind platite insa proprietarilor ci intermediarilor operatiunii carora li se cedau drepturile pentru o fractiune nesemnificativa din valoare.
Domnul Cristi Paul, sotul doamnei Andreea Paul Vass, fost consilier pe probleme economice in guvernarea Boc, era unul din expertii solicitati de Agentie.
Cazul lui Viorel Hrebenciuc nu este o problema de retrocedari ilegale, ci de neretrocedari.
Daca in 1990 imobilele ar fi fost retrocedate proprietarilor de drept, nu ar mai fi existat un scandal de coruptie in care sa fie implicat acum Viorel Hrebenciuc, nemaiexistand o situatie care sa poata fi traficata.
Nu cunoastem dosarul civil in care domnul Paltin Sturza este parte, deci nu putem sa ne pronuntam cu privire la temeinicia cererii sale.
Insa, daca Justitia in Romania ar fi fost corecta, daca nu ar fi existat posibilitatea coruperii functionarilor publici si magistratilor, daca procesul de restituire nu ar fi fost pervertit in mod intentionat de Puterea legislativa, din care face parte si domnul Hrebenciuc, nu ar fi fost posibila aceasta situatie.
Domnul Hrebenciuc, impreuna cu colegii domniei sale, atat din PSD, cat si din celelelalte partide care s-au aflat la putere sau in opozitie, au actionat in mod convergent pentru crearea premiselor necesare pentru ca astfel de acte de coruptie sa fie posibile. Un mecanism care insa nu putea sa aiba succes fara cooperarea activa sau tacita a Instantelor sau Parchetelor.
Domnul Moise Guran, ca orice cetatean, vede in cazul Hrebenciuc o dovada a eficientei DNA crezand ca noile dosarele de coruptie sunt urmarea unei schimbari la nivelul acestei institutii.
Insa daca ar fi fost implicat timp de 25 de ani intr-un proces de restituire a vreunei proprietati ar fi inteles ca Directia Nationala Anticoruptie, ca si Parchetul General sau instantele de judecata au inchis ochii in mod deliberat in fata coruptiei generalizate.
Nu, oamenii din cadrul DNA sau a Ministerului Public nu s-au schimbat. Nu conducatorii parchetelor sunt importanti, ci cei care instrumenteaza dosarele, cei care le lasa in nelucrare pana la prescriptie, cei care se fac ca nu vad cand trec pe strada traficantii de tigari de la gura de metrou sau parcagii de pe strazi care taie cauciucurile cand nu li se plateste taxa de protectie.
Ceea ce se intampla acum nu este o revigorare a DNA, nici o lupta impotriva sistemului care a hranit-o si manipulat-o.
Este o simpla schimbare de garnitura la nivelul clasei politice si este o dovada in plus ca in Romania nu principiile sunt cele care guverneaza institutiile, “un moft” daca ar fi sa il citam pe Ion Iliescu, ci prevalenta celui mai puternic.
Domnul Hrebenciuc este un caz comun intr-o masa de coruptie. Este o victima a fenomenului actual de schimbare a angrenajului functional timp de 25 de ani. Nu se vrea dreptate, ci inlocuirea.
Interesant este deci, nu solutia in cazul Hrebenciuc, ci identitatea celui care il va inlocui la butoane.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *