ROMANIA – TARA CU SISTEM JUDICIAR FALIMENTAR

CSM.jpg

Miscarea de curatare a societatii romanesti de coruptia sistemica s-a extins de la politic la sistemul judiciar. Este mult de lucru iar la acest moment, din pacate, nu se vede luminita de la capatul tunelului.

Daca in prim plan lupta se duce aparent la nivelul Parchetelor si instantelor de judecata, in plan secund, luptele intestine din servicii au ajuns la cote maxime.

Romanii stau pe margine si asista, neutri si blazati, indiferenti la cine ii conduce.

Procurorilor si judecatorilor, pana nu demult eroi nationali, incepe sa li se ia poleiala si devin ei insisi actori in dosare penale pentru infractiuni marunte (proxenetism in cazul procurorului Papici, luare de mita pentru procurorul Bica, etc).

Rand pe rand se distrug mituri si piedestale.

Laura Codruta Kovesi, pana acum in centrul unei isterii nationale de admiratie devine brusc subiect de discutie pe marginea unui banal furt intelectual in tara in care nimeni nu da doi bani pe proprietatea intelectuala dupa ce timp de 70 de ani dreptul de proprietate a fost obiect de batjocura si interpretare iliesciana.

Toate acestea nu pot fi insa motiv de bucurie pentru ca nu denota un inceput de insanatosire a sistemului judiciar, ci doar o alta fateta a infruntarii intre grupurile de interese care activeaza in Romania.

Daca se dorea asanarea, s-ar fi facut cercetari in dosarul Revolutiei, care a zacut 15 ani la Parchetul General, pe cand Kovesi era Procuror General finalizat cu un NUP facut cadou lui Ion Iliescu.

Scandalul de plagiat nu anunta schimbarea. Este doar un avertisment dat in dosare sensibile cum sunt Black Cube sau dosarul retrocedarilor terenurilor Universitatii de Agronomie, in care cetateni israelieni au fost deranjati si expusi nepermis de mult.

Dintr-o alta perspectiva insa, scandalul plagiatelor care afecteaza sistemul judiciar este insa foarte important.

Numarul foarte mare de judecatori si procurori care au plagiat in lucrarile de doctorat demonstreaza ca ne confruntam cu o coruptie sistemica a sistemului judiciar, in care magistrati chemati sa aplice legea, cunoscatori ai legii, profesionisti ai legii, o incalca in mod constient, asumat, bagatelizand-o.

Plagiatul nici macar nu mai este privit ca o fapta penala. Incalcarea legii este o cutuma.

Iar concluzia imediata care se impune este ca, pe de o parte, exista o probabilitate extrem de mare ca si restul diplomelor sa fi fost obtinute in acelasi mod fraudulos, iar pe de alta parte, ca nu doar in acest domeniu legea este incalcata cu atata usurinta.

Aceasta in conditiile in care teza de doctorat poate fi verificata. Exista insa o probabilitate foarte mare ca acelasi lucru sa se fi intamplat si cu restul diplomelor de studii.

Usurinta cu care magistratii incalca legea are corespondent in ingaduinta cu care aceste incalcari sunt privite de catre colegii lor.

Nu ne asteptam ca astfel de fapte sa fie vreodata sanctionate, asa cum orice incercare de angajarea a raspunderii unui magistrat are sanse nule de reusita, indiferent de fapta reclamata.

Iar aceasta este dovada ca sistemul judiciar este departe de insanatosire. Este o problema in primul rand de mentalitate, de raportare la normalitate si la lege.

Nu poti cere unor magistrati care incalca legea in mod obisnuit si fara nicio reticenta, sa aplice legea corect in alte situatii.

De altfel, in ultimii ani, raspunsul pe care magistratii l-au dat oricaror incercari de curatare a Justitiei a fost cresterea de opacitatii sistemului, prin introducerea de noi reguli si regulamente care sa nu mai permita justitiabilor sau mass mediei sa aiba acces la informatii care pot aduce lumina cu privire la conduita si bonitatea judecatorilor sau procurorilor.

Au fost abrogate toate prevederile regulamentare prin care hotararile judecatoresti puteau fi consultate de terti, sau cele prin care declaratiile de interese ale magistratilor erau publice, in conditiile in care dosarul profesional oricum fusese secretizat inca de la inceput, fara a exista nicio baza legala.

Discutiile privind subordonarea magistratilor serviciilor secrete s-au stins si au lasat locul unor dezbateri mult mai interesate referitoare la bonusurile salariale pe care magistratii si le-au acordat prin hotarari date la prietenie, unii altora.

Doar studierea acelor dosare ar fi trebuit, intr-un stat de drept cu o Justitie curata, sa duca la excluderea din magistratura a mai multor sute de magistrati, cele mai multe hotarari fiind date in baza unor cereri formulate in nume colectiv si nesemnate de pretinsii petenti, fara a exista mandat legal dat in acest sens.

In cazul oricarui justitiabil, astfel de cereri ar fi fost anulate sau respinse.

De mentionat si ca alegerile pentru locurile din CSM au dat nastere unor campanii cvasi-politice, in care nu au lipsit manevre murdare si jocuri de culise, programe ample de acordare de si mai multe bonusuri si beneficii.

Ceea ce a lipsit insa a fost o propunere de angajare a raspunderii magistratilor corupti, neprofesionisti, de rea-credinta, de restructare a institutiilor judiciare astfel incat acestea sa functioneze in baza principiilor de drept si nu a cutumei.

Nimeni nu doreste asanarea sistemului judiciar. Nu intr-adevar. Ci doar ocuparea unui post care sa confere putere si parghii de control.

Justitia este acum mai mult decat oricand imaginea unui sistem bine uns dar care functioneaza dupa model mafiot, de casta.

Nu sunt permisi intrusi si nici tradatori. Toti sunt colegi in cadrul profesiei.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *