CUM SE TRANZACTIONEAZA O LEGE (II) – Codul civil, Cartea a IV-a, Despre arbitraj

danielbud2.jpg

Continuam analiza precedenta referitoare la modul in care se intervine asupra actelor normative pentru satisfacerea intereselor castei notarilor.

Am aratat cum legea 17/2014 privind instrainarea terenurilor a fost modificata in mai multe randuri de catre Comisia juridica din Camera Deputatilor astfel incat circuitul actelor juridice sa includa in mod obligatoriu si notariatele.

Ulterior unele din prevederile introduse de catre Comisia juridica au fost declarate neconstitutionale, insa doar dupa ce efectele acestora se produsesera.

In prezenta aducem in discutie un alt caz, cel al Codului de procedura civila (Legea 134/2010), intrat in vigoare la 01.09.2012.

Luam exemplul Cartii a IV-a-a “Despre arbitraj” prin care se reglementeaza modul in care partile pot solutiona litigiile prin arbitraj, procedura paralela, rapida si mai putin costisitoare celei din fata instantelor de judecata.

Procedura arbitrajului se regasea si in vechiul Cod de procedura civila, pastrandu-se in general prevederile anterioare, cu cateva exceptii.

Una dintre aceste exceptii este cea referitoare la modalitatea in care partile pot conveni ca litigiile viitoare sau prezente sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
In vechiul Cod de procedura civila, singura cerinta era forma scrisa a clauzei compromisorii (arbitrale). Cu alte cuvinte, partile puteau hotari ca vor merge la arbitru, in loc de instantele de judecata fara a exista o forma impusa de legiuitor cu privire la modalitatea si suportul pe care aceasta clauza va fi inscrisa.

Comisia pentru aprobarea Codului, avand in componenta cu precadere membrii Comisiiilor  juridice din Camera deputatilor si Senat (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=100&leg=2008&cam=0&pag=comp20090916), si condusa de un notar in persoana domnului Buda Daniel (foto), a dorit insa sa ingreuneze procedura arbitrajului si sa oblige partile sa treaca pe la notar pentru a beneficia de dispozitiile suple ale Cartii a IV-a a Codului.

In acest scop, s-a introdus aliniatul 2 la art.540 care statueaza ca: “În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute”.(http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2010/rp413_09.pdf)

Explicatia Comisiei a fost aceea ca astfel se realizeaza o coroborare a textului viitorului Cod de procedura civila cu art.1244 a Codullui civil.

Lecturarea art.1244 creaza insa o nedumerire, pentru ca acesta are cu totul alt obiect decat Cartea a IV-a si nu poate fi folosit ca argument juridic pentru introducerea aliniatului 2 la art.540.

Art.1244 dispune ca: “În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”.

Dar conventia arbitrala nu stramuta sau constituie drepturi reale, ci doar reglementeaza modul in care partile urmeaza sa solutioneze litigiul, respectiv prin arbitraj.

Transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotararea arbitrala si nu prin clauza compromisorie, astfel incat alin. 2 al art.540 nu numai ca nu poate fi coroborat cu art.1244, dar creeaza confuzie si contrarietate.

O a doua prevedere pro-notariate a fost cea introdusa la alin.2 a art.594 “În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei sau notarului public pentru a obţine, după caz, învestirea cu titlul executoriu sau un act autentic notarial, în baza căruia, după verificările impuse de lege, efectuate de către instanţa de judecată sau de către notarul public, şi după achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altului drept real asupra bunului imobil în cauză.”

Aceasta prevedere nu are nicio explicatie formala din partea Comisiei. Ar fi fost foarte greu de altfel sa explici juridic cum o hotarare arbitrala, echivalenta cu o hotarare judecatoreasca, beneficiind de putere executorie de la pronuntare, act eminamente autentic, poate sa fie “confirmata” de un notar, organ administrativ.

In realitate, notarii au urmarit prin aceste prevederi lipsirea de efecte a procedurii arbitrale si obligarea justitiabililor sa mearga fie la notar pentru reglementarea inclusiv a conflictelor referitoare la transferul drepturilor reale.

De mentionat ca dupa intrarea in vigoare a Noului Cod, Oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, aflate sub influenta totala a Uniunii Notarilor (comisii mixte de interpretare a legislatiei astfel incat sa se asigure ca registratorii de Carte funciara nu au derapaje in interpretarea legii intr-un sens care sa nu fie favorabil notarilor) au inceput sa refuze intabularea hotararilor arbitrale, sub motiv ca nu sunt acte autentice.

Este putin probabil ca toti membrii Comisiei parlamentare insarcinate cu dezbaterea Codului de procedura civila sa fi semnat in cunostinta de cauza raportul avand ca autor comun, anonim si iresponsabil “Comisia”.

Insa cei mai multi din Comisie, unul dintre acestia fiind domnul Ciuca, notar in functie, sau domnii Sova si Ponta, jurisiti de meserie, cu experienta in discutii pe marginea proiectelor de acte normative, au avut cunostinta sau initiat modalitatea partinica si lipsita de fundament juridic in care a fost modificat “pe sub masa” Codul, una dintre legile cele mai importante ale Romaniei, doar pentru protejarea si imbogatirea unei caste profesionale.

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *