Justiția se presupune a avea ochii acoperiți, deoarece nu văzul îi influențează judecata. Rațiunea este cea care îi ghidează judecata. Are sabia în teacă, pentru ca scopul judecății nu este pedeapsa, ci dreptatea. Are balanța cu talerele în echilibru, pentru că asa ar trebui să fie și judecata – echilibrată și rezultatul cântăririi argumentelor care îi sunt aduse de părți. Justiția este frumoasă, pentru că ce poate fi mai frumos decât să împarți dreptatea și să refaci echilibrul rupt.

Deziderate antice, care, din păcate, în România, nu se mai regăsesc, nici măcar la nivelul de intenție. Justiția și-a uitat menirea. Umblă cu mâna întinsă, iar răzbunarea, frustrările și necunoașterea legii, izvorul justiției, duc la haos social și politic.

Asociația pentru Monitorizarea Justiției s-a născut dintr-o necesitate. Nevoia unui grup de avocați și membri ai societății civile de a face ceva pentru ca situația existentă să nu se mai perpetueze. Nu pornim un război, așa cum poate unii ar crede. Ci un drum anevoios, în speranța ca măcar copii noștri să trăiască într-o lume mai bună. Un drum care presupune evidențierea unor erori sau nereguli ale unui sistem care benficiază de necunoașterea de către societatea civilă a mecanismelor din justiție, încercând să arătăm ce s-a greșit, unde s-a greșit, care sunt implicațiile greșelilor și cum ar fi trebuit sa fie, dacă s-ar fi respectat legea.

Mulți spun că societatea românească este bolnavă.

Noi spunem doar că este neantrenată. O societate care a fost oprimată și învățată să se supună autorității. Să nu pună întrebări și să ia totul ca fiind de-a gata. Statul este o umbrelă exterioară, din care cetățenii nu simt că fac parte. Statul este sistemul care s-a dezvoltat ca o tumoare într-un organism, până când l-a îmbolnăvit pe de-a-ntregul. Iar cei care au reușit să scape se țin cît pot mai departe de orice activitate care să implice o viață socială activă. În acest context, este lesne de înțeles de ce asociațiile sau persoanele care luptă pentru un principiu, pentru o idee, sunt privite cu suspiciunea omului pățit, întrebarea recurentă fiind aceea legată de mobilul ascuns urmărit. Iar de cele mai multe ori, au dreptate. Din păcate, noțiunea de voluntariat a fost compromisă, atât de greutățile vieții din România, cât și de nenumărații farsori și speculanți de care este plină societatea românească.

Intenționăm să facem o notă discordantă și să dovedim că sistemul poate fi schimbat chiar împotriva valului.

Vă invităm să vă alăturați acestui demers!

Be Sociable, Share!